Familia în Sfânta Scriptură - comunitate de viată și iubire

INTRODUCERE

În această lucrare doresc scoaterea în evidență a importanței familiei ca o taină a lui Dumnezeu, o mare taină este și omul care este creat după chipul si asemănarea lui Dumnezeu.

În Vechiul Testament se cuprinde începutul si parcursul familiei până la venirea Mântuitorului, fiul lui Dumnezeu, adică Mesia, care a fost proorocit de Dumnezeu încă de la început când pentru neascultare, omul a fost scos afară din grădina Edenului (Rai).

În Noul Testament se întăresc spusele din Vechiul Testament adică, ce avem de făcut în continuare si care lucru este cel mai important dintre cele scrise, iubirea lui Dumnezeu înainte de orice, apoi iubirea aproapelui ca pe noi înșine, căci fără de iubire nu este nimic întrucât iubirea este de la Dumnezeu.

Dumnezeu ne spune cum la creat pe om, parte bărbătească și parte femeiască, le-a spus ce au voie sa facă si ce nu au voie sa facă pentru a rămâne lângă Dumnezeu, lângă creatorul lor în grădina Edenului, locul creat pentru om dar a avut de respectat o poruncă, să nu mănânce din pomul cunoaștinței binelui și răului pentru a se bucura la nesfârșit de fericirea în Dumnezeu, iar dacă va mânca va muri negreșit. (Gn 2, 16-17).

Prin neascultarea poruncii lui Dumnezeu omul a pierdut acel har de a rămâne să trăiască alături de Dumnezeu, astfel a fost nevoit să părăsească grădina Edenului. La plecare Dumnezeu le-a spus ce-i așteaptă dincolo de porțile Edenului, prin plecarea lor au format prima familie, iar dupa ei, sau format familiile care sunt până în ziua de azi.

În lumina Noului Testament, prin venirea Mântuitorului, Mesia Fiul lui Dumnezeu cel promis pentru rascumpărarea noastră, s-a întărit și sfințit Familia, prin participarea la nunta din Cana Galileii, unde a și săvârșit prima minune prin transformarea apei în vin si cu această ocazie mirii au băut din acel vin.

Pe parcursul vieții Mântuitorului pe pământ, el ne-a învățat cum să ne purtăm cu aproapele nostru, cu propria noastră familie, a întărit baza acesteia, care se conturează pe iubire, pe dragostea aproapelui, pe respectarea poruncilor lui Dumnezeu, a întărit ceea ce a spus Dumnezeu încă de la început, bărbatul si femeia formează împreună un singur trup, adică omul, care este creat dupa chipul si asemănarea lui Dumnezeu.

În partea a doua a lucrării vreau sa subliniez importanța căsătoriei, a unirii bărbatului cu femeia sa; sacrament si spiritualitate, sau unirea unuia singur cu Hristos, adică celibatul, oricare ar fi această unire este o unire prin iubire, aceasta este o taină a lui Dumnezeu, pe care noi oamenii nu o putem înțelege .

Indiferent ce alegem, viața laică sau celibatul - căsătoria cu Hristos, aceasta trebuie trăită în comuniune de iubire cu aproapele. Nu există o altă cale de mântuire decât prin Hristos, urmândul pe Hristos, așa dupa cum chiar El însuși a spus-o ucenicilor "Eu sunt vița cea adevărata și Tatăl Meu este lucrătorul. Orice mlădiță care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; și orice mlădiță care aduce roadă, El o curățește, ca mai multă roadă să aducă " (Io 15, 1-2).

În scrierile Evanghelice sunt amintite mai multe asemănări ale nunții, ce însemnatate mare are această nuntă, această unire prin căsătorie. Însuși Mântuitorul ne arată, metaforic, importanța si asemănarea ei cu Imparatia Cerurilor (Mt 22, 2).

Mântuitorul a întărit ceea ce era de la început, omul este liber să aleagă, are propria lui rațiune de a alege viața pe care o dorește dar ne aduce aminte, căci, daca nu alegem bine, la sfârșitul acestui veac ne așteaptă moartea în locul vieții veșnice.

I.FAMILIA ÎN NOUL SI VECHIUL TESTAMENT

I.1 Familia la începuturi în Vechiul Testament

Dumnezeu ne spune încă de la început scopul pe care bărbatul si femeia îl are în creație. Protopărinții noștrii Adam si Eva, au format prima familie pe care noi o știm din Vechiul Testament, le-a spus ce au de făcut să stăpânească pământul cu tot ce cuprinde el, animalele și toate vietățile care sunt în ape, pe pământ și în cer. “Și Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând; Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l supuneți; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ si peste tot pamantul !” (Gn 1, 28).

De la început omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, din iubire a fost creat pentru a stăpânii pământul și a se înmulții, să fie rodnic pentru umplerea pământului dar a trebuit să respecte cuvântul lui Dumnezeu. Omul fiind singura vietate creată cu rațiune a putut alege singur ce să facă, cum să facă, singurul lucru pe care trebuia sa nu-l facă era ca să respecte porunca de a nu mânca din pomul cunoașterii, binelui si răului.