Antropologie biblică

Introducere

Nimic mai controversat ,nimic mai contradictoriu decat omul si originea lui pe pamant! Locul arheologic al omului a fost raiul: dupa facerea lui din lut,Dumnezeu acolo l-a oranduit.Crestinismul isi are credintele si teoriile lui.Caracteristica lor este durata si necontradictia.Valabilitatea lor e permanenta oricand ,permanenta lor e valabila oricum si accesibila pricui.Deoarece ,la intrebarea de unde este omul,nu se gaseste decat un raspuns pe care inca nu l-a rasturnat nimeni:de la Dumnezeu.De aceea trebuie sa recunoastem acest mare si unic adevar: oricat s-ar stradui ratiunea omeneasca sa gaseasca alta origine a omului,se va izbi de nenumarate neajunsuri1

In cele ce urmeaza voi incerca sa dezbat problema omului luand ca reper taina existentei sale si originea lui .

1. Abordarea problemei omului- indatorire elementara si esentiala

A aborda problema omului sub orice aspect si din orice unghi de vedere este o actiune indrazneata si in acelasi timp gingasa sau delicata.A trata problema omului sau a umanului este ,insa mai presus de toate,o indatorire esentiala a fiintei umane careia nu-i este permis sa nu-si cunoasca statutul ei existential.Omul in asa masura este si devine om,in care isi are definit conturul sau fiintial.Omul este probabil singura fiinta de pe acest pamant care-si pune problema existentei: De unde vine si incotro se indreapta?,,Omul este o fiinta care se intreaba,indiferent daca poate da sau nu totdeauna un raspuns corect intrebarii’’.Structura noastra psiho-biologica ne face sa fim mereu nemultumiti,sa vrem mai mult;si asta e bine pentru ca ar fi tragic daca am fi indiferenti si nepasatori.

2. Problema controversata a originii omului

- materialismul

- spiritualismul

Taina fiintei umane incepe de la creatie ,se continua in existenta ei cotidiana ,se amplifica prin moarte si isi dezvaluie sensul in drumul ei spre eternitate.Problema cea mai controversata si cea mai contradictorie a omului contemporan a devenit omul insusi: originea lui pe pamant,traseul sau existential si destinul lui.

Omul este punctul de intersectie a doua lumi.Sta marturie pentru aceasta dualitatea constiintei de sine umane,care strabate intreaga ei istorie.Omul are constiinta apartenetei sale la doua lumi,natura lui se dedubleaza si in constiinta lui invinge cand o natura ,cand cealalta.Si omul intemeiaza cu aceeasi forta constiinte de sine in cel mai inalt grad opuse,justificandu-le in aceeasi masura prin datele naturii sale.Omul este constient de maretia si forta sa ,ca si de nemicnicia si slabiciunea sa ,de libertatea sa regeasca si de dependenta sa inrobitoare,este constient de sine ca fiind chipul si asemanarea lui Dumnezeu si picatura in lumea necesitatii naturale.

Infailibilul din om ,care a fascinat inca pe inteleptii antici, a ramas si va ramane o caracteristica profunda a naturii umane reliefandu-I specificul misterios, dimpreuna cu cel al intregii existente. Problema omului este una complexa si ramane mereu deschisa si contradictorie pentru ca penduleaza de la trebuintele sale materiale pana la framantarile neistovite ale spiritului.Problema umanului primeste o atentie deosebita din partea Revelatiei dumnezeiesti care se adreseaza si este destinata omenirii tocmai pentru a-I oferi acesteia adevarul conditiei umane.In acest sens problema umana detine o pozitie antropocentrica sau geocentrica in univers, intrucat,Dumnezeu a creat si asezat omul, ,, coroana creatiei , pe pamant si nu in alta parte a cosmosului si ,pentru acest om ,Fiul lui Dumnezeu se intrupeaza ca sa-l mantuiasca.

Omul nu este doar al acestei lumi , ci si al alteia, el nu este doar al necesitatii,ci si al libertatii,nu este doar al naturii ci si al lui Dumnezeu.Faptul existentei omului si faptul constiintei de sine a omului este dezmintirea puternica si unica a acelui aparent adevar conform caruia lumea naturala este unica si definitiva.Prin natura sa ,omul repr4ezinta o ruptura in lumea naturala,el nu-si afla loc in ea.

Concluzii

Din cele ce am observat, omul este o fiinta controversata iar ,desi existenta lui are mai multe variante ,una singura este cea care ramane in picioare :deoarece ,la intrebarea de unde este omul,nu se gaseste decat un raspuns pe care inca nu l-a rasturnat nimeni:de la Dumnezeu!.De aceea trebuie sa recunoastem acest mare si unic adevar: oricat s-ar stradui ratiunea omeneasca sa gaseasca alta origine a omului,se va izbi de nenumarate neajunsuri.

Asadar ,problema omului si a existentei in general isi gasesc iesire la liman doar prin prisma sacrului, armoniei ,creatiei si prezentei lui Dumnezeu ca izvor si centru al intregii existente.In acest context omul nu este un accident bizar nici o aparitie intamplatoare asa cum sustin anumite teorii , ci este faptura lui Dumnezeu ,,coroana intregii creatii’’ avand un scop maret in raport cu divinitatea: MANTUIREA!