Sociologie

OBIECTUL SOCIOLOGIEI

Obiective operationale:

Parcurgând acest text veti putea sa

- descrieti contextul socio-istoric al aparitiei sociologiei

- specificati cine sunt clasicii sociologiei si care sunt curentele initiate de ei

- explicitati conceptele de realitate obiectiva si realitate construita

- descrieti relatia dintre sociologia generala si sociologiile de ramura

- evocati dificultatile transdisciplinaritatii

- descrieti principiile individualismului metodologic

- descrieti relatia intre explicatie si comprehensiune

1.Constituirea sociologiei ca stiinta

Sociologia s-a nascut ca demers stiintific al socialului în a doua jumatate a secolului XIX reprezentând un raspuns epistemic la intersectarea mai multor mutatii si conditii de ordin economic, social, politic si intelectual. Acestea din urma nu sunt deloc ultimele ca importanta, ele fiind într-un fel anterioare celorlalte. Astfel ca sociologia a aparut ca proiect intelectual epistemologic înca prin lucrarea francezului A.Comte (1798-1857) intitulata Cours de philosophie pozitive,prin care în 1838 se si introduce termenul de "sociologie". Pledoaria lui Comte era ca si abordarea societatii este necesar a fi pusa sub semnul studiului pozitiv al faptelor, în spiritul si cu metode identice sau analoge celor din stiintele naturii. Era imperioasa trecerea de la speculativ si normativ, la concret si descriptiv, explicativ si predictiv, de la ce ar trebui sa fie, la ceea ce este, si e previzibil sa fie, de la deductia pura despre om si societate la cercetarea efectiva, la observatie riguroasa, înregistrare, numarare. Si în sociologie teoriile sunt adevarate teorii daca se întemeiaza pe fapte.

Cunoasterea autentica a socioumanului înseamna, asa cum am aratat, nu numai depasirea bunului simt dar si detasarea de orizontul speculatiei pure, a filosofiei, oricât de rafinata si seducatoare ar fi ea. E de subliniat ca A.Comte, desi nu a efectuat cercetari sociologice propriu-zise, ramânând la stadiul de proiect, a vazut în sociologie nu doar un exercitiu intelectual, ci un instrument de perfectionare a vietii sociale. Deviza lui pragmatista a fost si este mereu invocata de sociologi : "savoir pour prevoir, prevoir pour pouvoir".

Ideile ce vizau întemeierea sociologiei ca stiinta nu puteau apare si mai ales nu puteau prinde viata decât într-o societate democratica, unde libertatea de gândire, initiativele si drepturile individuale în toate domeniile sunt valori fundamentale. Pe acest fundal socio-politic, al Europei celei de a doua jumatate a secolului al XIX-lea si alte conditii au facilitat si accelerat nasterea si dezvoltarea studiilor sociologice, si anume : dezvoltarea tehno-economica, industrializarea, modernizarea si urbanizarea ce presupuneau o înalta preocupare pentru punerea organizarii sociale (si a comportamentului uman) pe baze rationale (stiintifice); trecerea de la simplu la complex, de la comunitati traditional-rurale la aglomeratii modern-urbane, dezvoltarea capitalista în general, care pe lânga progres si bunastare, a adus cu sine si o serie de probleme sociale si - cel putin din perspectiva mentalitatii de atunci - numeroase crize : saracie, marginalizati, imigranti, "criza" familiei (femei parasite, copii ilegitimi, coabitari). Rezolvarea nerepresiva a acestor probleme si cu costuri sociale cât mai mici, presupunea cunoasterea lor în profunzime.

De pe pozitii epistemologice si mai cu seama ideologice diferite, cei ce sunt considerati clasici ai sociologiei s-au angajat cu entuziasm la descrierea, explicarea si la încercari de predictie a structurilor si fenomenelor sociale, sperând în descoperirea unor legitati ale socioumanului dincolo de legile juridice, de proiectiile filosofice sau de explicatiile cotidiene. Fondatorii sociologiei au avut în general si vocatia de reformatori, nazuind la o optimizare, mai lenta sau mai rapida, a vietii sociale si omenirii în sensul valorilor umaniste. Dar ei tindeau ca discursul lor reformator sa se întemeize cât mai mult posibil pe analize concrete si nu pe speculatii.

Alaturi de Auguste Comte, în ordine cronologica, fondatori ai sociologiei sunt apreciati ca fiind : Karl Marx (1818-1883) cu ale sale idei despre primordialitatea factorului economic în determinismul social, controlul ideilor din societate de catre clasele guvernante si, simetric, falsa constiinta a claselor si grupurilor oprimate. In centrul conceptiei sale sta teza ca forta motrica a dezvoltarii - cel putin pâna la un punct - a istoriei si societatii este tensiunea intergrupala, mai specific lupta de clasa si revolutia. El este socotit, de aceea, principalul reprezentant al teoriei conflictualiste; Herbert Spencer (1820-1903), care a definit mai precis subiecte ale sociologiei cum ar fi religia, politica, familia, controlul social, munca si stratificarea. El este parintele darwinismului social, sustinând ca si adaptarea succesul si progresul în viata sociala urmeaza legile selectiei si evolutiei din lumea naturala; Emil Durkheim (1858-1917) poate fi considerat într-un fel primul autentic sociolog, realizând întâiul studiu concret de sociologie (Sinuciderea, 1897), bazat pe date statistice dar si cu un aparat teoretico-metodologic operant. El a facut astfel o demonstratie practica a transmutarii examinarii socialului din câmpul filosofiei (sociale) în cel al cercetarii concrete. Ideea fundamentala a gândirii durkeimiene este ca mediul social fasoneaza comportamentul indivizilor aproape în întregime. Deasupra si dincolo de individ sunt structuri sociale date (sociale sui-generis, economice, politice, juridice etc.), fapte sociale ce trebuiesc tratate ca "lucruri" - cum el insista.Fapte sociale ca "lucruri" sunt si valorile, normele, cunostintele, dar în calitatea lor de transindividuale, exterioare. Fenomenele sociale trebuie explicate prin fapte sociale, ele neputând fi reduse la motivatii si comportamente individuale. Prin locul pe care Durkeim îl acorda structurilor transindividuale si functiile pe care diferite forte si configuratii sociale le au în mentinerea societatii ca un întreg, sociologul francez este socotit ca precursor al curentului structural - functionalist; Max Weber (1864-1920) a întreprins subtile analize, fundate pe date istorice si statistice, privitoare la raportul dintre economie si societate, dintre organizatie, birocratie, comportament grupal si individual rational. Celebra este lucrarea lui "Etica" protestanta si spiritul capitalismului (1904-1905) în care, în replica si în contrast cu Marx, argumenteaza ca ideile sunt în anumite contexte si secvente istorice nu efecte ci cauze ale unor schimbari sociale esentiale (capitalismul este în principal produsul unei noi etici religioase- protestantismul). Gânditorul german a fost extrem de preocupat si de problema judecatilor de valoare în cercetarile sociologice, el militând pentru neutralism axiologic (Wertfreiheit); în multe manuale si tratate Georg Simmel (1858-1916), cu sublinierea rolului societal al interactiunilor din grupurile formale si informale, si Georg Herbert Mead (1863-1931), cu accentul pus pe faptul ca interactiunile sociale se bazeaza pe - si dezvolta - simboluri, sunt considerati si ei drept clasici ai sociologiei.