Metode Empirice de Cercetare

1= ANCHETA SOCIOLOGICĂ

- Ancheta reprezintă o metodă de interogare, informare asupra faptelor sociale (opinii, atitudini, motivaţii, aspiraţii, caracteristici personale şi ale mediului social) la nivelul grupurilor umane de diferite dimensiuni şi care permite cuantificarea datelor în vederea descrierii şi explicării lor.

- Ancheta este o metodă complexă care include metode diverse, complementare, cum sunt chestionarul, analiza documentelor, observaţia.

Obiectul anchetelor sociologice:

- Opinii, atitudini, comportamente

- Aspiraţii, nevoi, motivaţii

- Cunoştinţe, mărturii ale oamenilor despre fapte, fenomene, evenimente inaccesibile cercetătorului

- Caracteristici demografice: structuri familiale, structuri de vârstă, socioprofesionale

- Caracteristici ale mediului social şi ale modului de viaţă al oamenilor: ocupaţii, venituri, condiţii de locuit, servicii sociale, factori social-economici care influenţează activitatea lor.

Valoarea anchetei sociologice:

- permite culegerea unui volum mare de informaţie într-un timp relativ scurt şi face posibilă prelucrarea rapidă a acestora

- arie mare de aplicabilitate pe populaţii reprezentative din punct de vedere statistic

Limitele anchetei sociologice:

- existenţa unor factori care pot conduce la erori de măsurare

- subiectul anchetei (sentimente, prejudecăţi cu privire la subiectul anchetei, gradul de implicare, erorile de memorie etc)

- eşantionarea

- instrumentele de cercetare (vagi, ambigue)

- operatorii insuficient instruiţi

- rigiditatea relaţiei dintre operator şi subiect

Tipuri de anchete:

În funcţie de obiective şi modul de desfăşurare:

- Anchete intensive realizate pe o populaţie restrânsă (grup, sat, cartier etc) cu scopul de a aprofunda o temă specială.

- Anchete extensive realizate pe populaţii mari.

În funcţie de instrumentele folosite:

- Anchete calitative, realizate pe populaţii restrânse, cu instrumente calitative, care permit identificarea caracteristicilor de profunzime ale realităţii sociale.

- Anchete cantitative cu instrumente formalizate şi rezultate cuantificabile, pe populaţii reprezentative statistic.

În funcţie de modul în care se aplică:

- Anchete colective: pe grupuri de oameni

- Anchete individuale: aplicarea individuală a instrumentelor de cercetare

În funcţie de modul de colectare a informaţiei:

- Anchete directe: colectează informaţii despre subiecţii investigaţi, în care aceştia sunt implicaţi în mod nemijlocit.

- Anchete indirecte: colectează date despre fenomene prin subiecţi neimplicaţi în desfăşurarea lor (evenimente trecute).

Operaţiile (etapele) implicate într-o a.s. sînt:

- stabilirea temei;

- determinarea obiectivelor;

- documentarea prealabilă (literatura problemei, rapoarte de cercetare pe aceeaşi temă, precum şi o primă luare de contact direct cu situaţia concretă, o vizită în teren);

- elaborarea ipotezelor ;

- definirea conceptelor;

- operaţionalizarea (elaborarea spaţiului de atribute - dimensiuni, variabile, indicatori);

- cuantificarea (fixarea expresiilor cantitative ale indicatorilor direct observabili - măsurabili - pentru care se culeg date);

- determinarea populaţiei (definirea universului anchetei: localizarea şi struc¬turile principale ale populaţiei, fixarea subiecţilor investigaţi prin cuprindere totală, tip recensămînt sau parţială, prin loturi sau eşantioane reprezentative);

- stabilirea tehnicilor şi a procedeelor de anchetă (de intervievare şi/sau chestionare);

- întocmirea instrumentelor de lucru (elaborarea chestionarelor, a ghidurilor de interviu, a planurilor de convorbire, teste, scale etc., verificarea şi definitivarea lor);

- ancheta pilot (repetiţia în mic a anchetei propriu-zise; tot acum are loc în fapt şi testarea instrumentelor);

- constituirea echipei de anchetatori, instruirea si repartizarea sarcinilor;

- întocmirea calendarului de desfăşurare a anchetei (inclusiv prevederea modalităţilor de control;

- culegerea datelor;

- verificarea informaţiilor culese şi reţinerea formularelor valide în vederea prelucrării;

- codificarea informaţilor (în măsura în care nu au fost precodificate la elaborarea instrumentelor);

- întocmirea machetei de prelucrare a datelor (frecvenţe, valori medii, teste de semnificaţie, corelaţii etc.);

- prelucrarea datelor (individual - manual sau cu ajutorul calculatorului electronic);

- analiza şi interpretarea informaţiilor;

- redactarea raportului de anchetă;

- stabilirea, împreună cu beneficiarul, a eventualelor măsuri de intervenţie (în ultimul timp sînt tot mai des aplicate a.s. într-un demers ce îmbină cercetarea cu acţiunea practică).

A.s. prezintă o valoare deosebită prin aceea că ea constituie o modalitate ştiinţifică de investigare, adesea singura disponibilă, a universului subiectiv al vieţii sociale - opinii, atitudini, satisfacţii, aspiraţii, convingeri, cunoştinţe, interese etc. - de ordin individual şi colectiv (de grup). Trebuie avut în vedere şi faptul că în desfăşurarea a.s. pot să apară multe erori, unele datorate modului defectuos de lucru, altele datorate lipsei de cooperare din partea subiecţilor, erori ce trebuie prevenite printr-un control sistematic asupra calităţii activităţilor. Limita principală a a.s. decurge însă din însăşi natura domeniului studiat, a relaţiilor dintre opiniile, atitudinile, convingerile şi comportamentele umane, care nu urmează nici pe departe un model liniar de determinare.

2= CHESTIONARUL

- Chestionarul este tehnică şi, corespunzător, instrument de investigare, constînd dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual, imagini grafice, ordonate logic şi psihologic care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin auto-administrare, determină din partea celor anchetaţi răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris (S. Chelcea, Chestionarul în investigaţia sociologică, 1975).