Deontologia funcționarului public

Servicul public. Noţiuni

Prin serviciu public se înţelege acel organism administrativ înfiinţat prin lege sau în baza legii de către stat, judeţ, oraş sau comună pentru satisfacerea în mod continuu a unor interese specifice ale membrilor societăţii.

Aceste organisme sunt înzestrate cu personal de specialitate (de regulă funcţionari publici) iar baza lor materială este asigurată de stat, judeţ, oraş sau comună. Luând în considerare diversitatea atribuţiilor statului modern sunt înfiinţate numeroase servicii de specialitate prin care sunt asigurate atribuţiile statului sau doar o parte din aceştia.

Serviciile publice sunt organizate şi funcţionează fie ca organe ale administraţiei publice, fie ca instituţii publice, fie ca regii autonome de interes public. Noţiunea de serviciu public este privită în literatura juridică dintr-o dublă perspectivă:

- pe de o parte prin serviciu public se înţelege acea structură organizatorică înzestrată cu personalitate juridică în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea personal specializat (funcţionar public)

- pe de o altă parte serviciu public desemnează activitatea desfăşurată de organism cu personalitate juridică, activitate menită să satisfacă anumite nevoi sociale

Trasăturile serviciului public:

1. Scopul serviciului public este acela de a satisface anumite nevoi ale societăţii.

2. Se înfiinţează prin lege sau în baza legii.

3. Desfăşoară activitate continuă şi ritmică după un program prestabilit şi adus la cunoştinţa publică.

4. Baza materială (clădiri, consumabile, fond de salariu) este asigurată prin bugetul de stat sau bugetele locale.

5. Egalitatea tuturor beneficiarilor în faţa serviciului public.

6. Îşi desfăşoară activitatea în cadrul unui regim juridic de drept administrativ care poate fi exclusiv administrativ în cadrul serviciilor publice desfăşurate prin agenţi publici sau poate fi un regim public mixt atât de drept administrativ cât şi de drept comun atunci când serviciul public se realizează prin agenţi privaţi.

7. Instanţele de judecată (de regulă cele de contencios administrativ) sunt chemate să controleze activitatea desfăşurată de serviciile publice.

Clasificarea serviciilor publice:

Există diferite tipuri de servicii publice, unele organizate pentru satisfacerea unor interese generale ale societăţii, alte organizate pentru satisfacerea unor interese economice, de educaţie, sănătate etc.

Serviciile publice pot fi clasifiate după următoarele criterii:

1. După aria de manifestare a interesului ce urmează să fie satisfăcut cerinţele sociale, pot fi formulate la nivel naţional, judeţean sau local.

2. După obiectul serviciilor publice organizate, acesta desemnând sfera de activitate a serviciilor publice. Astfel unele servicii au ca princilapă preocupare domeniile administraţiei publice, altele domeniul sanitar iar altele domeniul educaţional.

3. După agenţii prestatori unele servicii publice se realizează prin intermediul organelor administrative (ministere, departamente, servicii publice deconcentrate, din primării, din consiliile judeţene) alte servicii publice se realizează instituţiilor publice (şcoli, universităţi, spitale) iar altele se realizaeză prin intermediul unor regii autonome, campanni naţionale, subordonate fie la nivel central fie la nivel local.

4. După modul de finanţare serviciile publice se pot clasifica în servicii careîşi acoperă cheltuielile din taxele stabilite pentru beneficiari, servicii mixte al căror buget este constituit din taxele beneficiarilor şi din bugetele locale sau centrale şi servicii publice a căror funcţionare este asigurată în mod exclusiv din bugetul statului sau cele locale.

Noţiunea de funcţia publică

Înfăptuirea activităţii serviciilor publice se face prin intermediul:

- funcţiilor publice

- funcţionarilor publici

Funcţia publică este o instituţie juridică de drept public. Ea este reglementată prin norme juridice de drept public (de drept constituţional şi administrativ). Atât instituţia funcţiei publice cât şi cea a funcţionarului public sunt consactrate prin Constituţia României. Dispoziţiile constituţionale reglementează expres această materie precum şi stabileşte dispoziţii cu caracter administrativ în domeniu. Funcţia publică este o instituţie de natură legală şi nu contractuală.

Def. Fucţia publică reprezintă ansamblul de drepturi şi obligaţii atribuite acelor persoane fizice ce au calitatea de funcţionar publici, adică de angajaţi într-o instituţie sau autoritate publică.

Trăsături caracteristice:

- drepturile şi obligaţiile ce alcătuiesc atributele specifice funcţiei publice sunt stabilite pe cale unilaterală

- sunt stabilite şi create în scopul realizării puterii publice

- au caracter de continuitate, adică drepturile şi obligaţiile funcţionarului public există şi se exercită în mod continuu

- funcţia publică se exercită în scopul satisfacerii cerinţelor cetăţenilor, adică satisgace interese generale, are ca activitate exercitarea puterii publice

- funcţia publică sunt înzestrate autoritate

- sunt finanţate de la bugetul de stat sau bugetele locale

- exercitarea lor are la bază următoarele principii:

o legalitate

o obiectivitate

o imparţialitate

o eficienţă

o stabilitate

o responsabilitate

o subordonare ierarhică

- au ca titular o persoană fizică ce are calitatea de subiect de drept într-un raport juridic de drept public

- titularul funcţiei publice este funcţionarul public, care îşi face din exercitarea funcţiei publice o carieră

- cumulul de funcţii publice este permis doar în cazurile prevăzute de lege

- funcţia publică are atribuţiile şi competenţele stabilite de lege sau prin acte emise pe baza legii (acestea nu sunt stabilite pe cale contractuală)

- actul de numire în funcţie publică are caracter unilateral