Extras din curs

METODE PENTRU STUDIUL MIŞCĂRII

8.1 Problematica metodelor pentru studiul mişcării

Metodele reunite sub denumirea de studiul mişcării (Motion Study, în literatura anglo-americană) au ca scop analiza mişcărilor efectuate de către operator (operatori) în cadrul unei operaţii sau a unui întreg ciclu de muncă, în vederea eliminării mişcărilor inutile şi stabilirii unei succesiuni şi coordonări cât mai eficiente a mişcărilor efectuate.

Aceste metode se aplică în mod special pentru analiza sarcinilor de muncă cu caracter repetitiv, scopul final fiind îmbunătăţirea modului de efectuare a muncii, astfel încât sarcina de muncă să fie realizată cu un efort minim şi eficienţă maximă.

Totodată, metodele pentru studiul mişcării analizează şi condiţiile în care are loc desfăşurarea sarcinii de muncă : organizarea locului de muncă, echipamentele utilizate, circulaţia materialelor etc.

Esenţa acestor metode constă în observarea ciclului de muncă şi împărţirea acestuia în elemente specifice (diferite de la o metodă la alta), urmate de studierea separată a lor, în contextul legăturilor reciproce dintre ele şi dintre ele şi mediul de muncă. Elementele specifice muncii pot fi grupate astfel : elemente care realizează munca, elemente care întârzie realizarea muncii şi elemente care nu realizează munca.

8.2 Grupe de metode pentru studiul mişcării

Deoarece majoritatea proceselor din cadrul sistemelor de producţie implică mişcare (de natură oarecare), metodele pentru studiul mişcării au un domeniu foarte mare de aplicabilitate.

Evoluţia conceptului se sistem de producţie a condus la diversificarea şi dezvoltarea metodelor pentru studiul mişcării. Printre acestea există metode consacrate, devenite tradiţionale, care – datorită gradului de fineţe şi supleţe al lor, sunt aplicabile şi în condiţiile actuale de muncă.

Astfel, metodele cele mai reprezentative pot fi grupate în :

- metode care utilizează diagrame (scheme) de proces ;

- metode bazate pe studiul micromişcărilor ;

- metode bazate pe studiul traiectoriei mişcării.

Fiecare dintre aceste metode sunt utilizate pentru înregistrarea şi analizarea anumitor detalii ale unui proces, detalii diferite de la o metodă la alta. Problema care se pune analistului este selectarea celei mai adecvate metode pentru realizarea studiului mişcării. Această selectare a metodei este realizată atât pe baza experienţei dobândite, cât şi pe baza unor recomandări generale, dintre care se menţionează :

- metodele care utilizează diagrame (scheme) de proces sunt aplicabile în majoritatea cazurilor ;

- metodele bazate pe studiul micromişcărilor au o utilizare mai limitată, de obicei pentru procesele de muncă cu caracter repetitiv ;

- metode bazate pe studiul traiectoriei mişcării au şi ele o utilizare limitată, de obicei pentru procesele de muncă desfăşurate pe spaţii largi şi pe perioade lungi de timp.

Din experienţa americană a utilizării acestor metode a rezultat şi următorul aspect important : numai 25 % din timpul consumat cu aplicarea unei metode este afectat analizei ciclului de muncă şi elaborării unei variante ameliorate, restul fiind consumat în alte scopuri, cum ar fi :

- convingerea operatorului că interesele lui personale nu vor fi afectate ;

- convingerea conducătorului de proces în legătură cu avantajele variantei ameliorate ;

- punerea în practică a variantei ameliorate.

8.3 Metode care utilizează diagrame (scheme) de proces

Cea mai utilizată metodă din această grupă este Diagrama mâna stângă – mâna dreaptă (MS – MD). Ea este utilizată pentru analiza fluxului de mişcări desfăşurate de un operator în cadrul unui loc de muncă, în cazul în care sarcina de muncă prezintă caracteristici de proces repetitiv şi solicită efort şi coordonare din partea operatorului.

De obicei, această metodă se utilizează în cadrul unei analize mai complexe, şi anume, analiza organizării locului de muncă. De aceea, în cele ce urmează se prezintă pe scurt principalii factori care se analizează în acest context şi, detaliat, utilizarea diagramei MS – MD.