Munca în Echipă

Capitolul 1: Conceptul de echipă şi munca în echipă

STRUCTURA CURSULUI 1:

§ 1.1: Definiţii ale conceptului de echipă

§ 1.2: Tipuri de echipe, dimensiune, compoziţie, mod de alcătuire

§ 1.3: Munca în echipă

§ 1.4: Sarcini şi elemente sociale ale funcţionării echipei

La baza societăţii, a familiei şi a funcţionării sociale în general stă modul în care oamenii

îmbină efortul şi imaginaţia pentru a-şi îmbunătăţi calitatea vieţii prin atingerea obiectivelor

comune. Provocările principale cu care se confruntă omenirea cer răspuns la următoarea

întrebare: cum anume putem interacţiona şi coopera eficient în vederea unei vieţi mai bune

pentru toţi oamenii, protejând în acelaşi timp resursele planetei?

Scopul acestei curs nu este pur şi simplu acela de a enumera soluţiile problemelor legate

de cooperare şi lucru în echipă, întrucât nu este deloc uşor să creezi echipe eficiente. Lumea în

care trăim evoluează mult prea rapid, astfel încât nu există un singur set de prescripţii adecvate.

Schimbarea este endemică, ceea ce face ca flexibilitatea să fie o condiţie necesară indivizilor,

echipelor şi organizaţiilor pentru a supravieţui şi a da rezultate.

Materialul de faţă îşi propune să arate că echipele, ca şi indivizii, trebuie să exploateze cu

abilitate potenţialul uman, unic şi extrem de puternic. Putem învăţa mult prin folosirea conştiinţei

pe care o posedăm. Spre deosebire de animale, noi suntem capabili să reflectăm asupra

experienţelor şi să adaptăm - în mod conştient - ceea ce facem la circumstanţele variabile. În

plus, putem folosi această capacitate în scopul îmbunătăţirii funcţionării echipei, în loc să contăm

pe idei simpliste care se dovedesc inutile în situaţiile diverse cu care se confruntă lucrul în grup.

Abordarea propusă pentru munca în echipă presupune:

• recapitularea constantă a obiectivelor;

• examinarea atentă a mediului înconjurător;

• conştientizarea modului de funcţionare a echipei;

• creativitatea, flexibilitatea şi promptitudinea în faţa schimbării;

• tolerarea ambiguităţii şi a diferenţei în echipă;

• promptitudinea de a accepta nesiguranţa odată cu schimbarea.

Unul dintre motivele pentru care eficienţa lucrului în echipă nu rezultă din simple

prescripţii este variaţia cadrului organizaţional, de la companii petroliere multinaţionale la

organizaţii voluntare, la organizaţii pentru sănătate sau armată.

Mai mult, e de aşteptat ca aceia care fac parte din aceste grupări să aibă personalităţi şi

cunoştinţe diferite. Echipele diferă semnificativ şi în cadrul organizaţiilor, fiind alcătuite tot mai

mult din persoane care vin din medii culturale distincte.

În unele organizaţii, echipa depăşeşte graniţele unei ţări, având membri care locuiesc în

diverse state naţionale şi care trebuie să lucreze împreună eficient. In plus, schimbările legate de

condiţiile de muncă, precum jumătate de normă, timp flexibil, contract sau lucru acasă,

contribuie la eterogenitatea echipelor. Pe măsură ce configuraţia şi funcţionarea lor se diversifică

din ce în ce mai mult, membrii trebuie să înveţe să reflecteze şi să se adapteze la circumstanţele

variabile pentru a da rezultate. Acesta este mesajul destinat persoanelor care vor ca o echipă să

funcţioneze eficient.

§1.1: Definiţii ale conceptului de echipă

O echipă este o colectivitate de indivizi organizaţi în vederea îndeplinirii unui scop

comun, care sunt independenţi şi care se identifică de către ei înşişi şi de către alţi observatori

(persoane) ca echipă.

Echipele sunt în mod special propice pentru realizarea unor sarcini cu complexitate

crescută şi care au mai multe sub-sarcini.

Echipele există în cadrul organizaţiilor mari. Ele nu sunt izolate, ci şi interacţionează atât

cu alte echipe din organizaţie cât şi cu organizaţia în sine.

Echipele reprezintă pentru organizaţie singura modalitate de a colecta contribuţii (inputuri)

de la membri ei şi de a oferi membrilor organizaţiei sensul implicării în vederea atingerii

ţintelor organizaţionale. Mai mult, echipele permit organizaţiilor să fie flexibile în repartizarea

membrilor la diferite sarcini şi proiecte şi de asemenea permit ca grupurile trans-funcţionale să

apară, să se formeze.

Pentru a lucra bine în cadrul unei echipe este nevoie de abilităţi de colaborarea eficientă.

Mulţi oameni de afaceri încearcă să mărească capacitatea de cooperare a angajaţilor lor prin

workshop-uri şi formare transversală pentru a-i sprijini pe oameni să muncească eficient şi să

atingă scopurile împărtăşite.

Vechile structuri se reformează, sunt schimbate. Deoarece organizaţiile caută să devină

mai flexibile în faţa schimbărilor rapide de mediu şi mai sensibile la nevoile clienţilor, ele

experimentează noi structuri, bazate pe echipe1.

Un studiu naţional intitulat HOW-FAIR şi realizat în 2003 a relevat faptul că americanii

gândesc că “a face parte din echipă” a fost cel mai important factor în progresul obţinut la locul

de muncă. Acest factor a fost plasat în faţă altor câţiva factori, inclusiv “meritul şi performanţă”,

“abilităţile de lider”, “inteligenţa”, a face bani pentru organizaţie” sau “ore de lucru peste

program”.

§ 1.2: Tipuri de echipe, dimensiune, compoziţie, mod de alcătuire

1.2.1.: Tipuri de echipe

Există şase tipuri majore de echipe: informală, tradiţională, de tip “rezolvare de

probleme” (problem solving), de tip “lider”, auto-coordonată şi virtuală.

În tabelul nr. 1 de mai jos sunt redate câteva dintre caracteristicile majore ale acestor şase

tipuri de echipe.

1 Jackson & Ruderman, 1996;

Tabelul nr. 1: caracteristicile tipurilor de echipe

Informală Socială prin natura ei

Liderii pot fi alţii faţă de cei aleşi/numiţi de către

organizaţie

Tradiţională La nivel funcţional/departamental

Supraveghetorii/managerii sunt numiţi de către

organizaţie

De tip “rezolvare de probleme”

(problem solving)