NATO și UE

I. Ce este Uniunea Europeană:

- reprezintă, prin organizare şi obiective, cea mai complexă structură politică şi economico-monetară, existentă pe continentul European;

- dintre toate organismele europene (U.E., N.A.T.O., U.E.O., Consiliul Europei, O.S.C.E.), U.E. reprezintă organismul cheie:

- U.E. reuneşte 20 de republici şi 7 monarhii constituţionale (Belgia, Danemarca, Luxemburg, Olanda, Marea Britanie, Spania şi Suedia), şi numără aproximativ 500 milioane locuitori.

Uniunea reprezintă primul partener comercial în schimburile internaţionale.

Câteva considerente:

- în scurta istorie a Europei de după cel de al doilea război mondial U.E. constituie o poartă de succes;

- nici o ţară care a aderat nu a cerut să iasă – dovadă perenitatea acestei construcţii;

- U.E. a fost, înainte de toate, un proiect politic şi apoi unul economic:

Proiectul politic a urmărit:

• menţinerea păcii, stabilităţii şi securităţii pe continent – pentru ţări care cunoscuseră ororile războiului, un asemenea obiectiv era de importanţă vitală;

• lărgirea spaţiului de securitate, acordându-se sprijin transformărilor democratice în ţările din Europa răsăriteană;

• obţinerea unei relative independenţe politice faţă de Statele Unite, urmare a creşterii forţei sale economice şi comerciale:

- Proiectul economic a vizat, prin Piaţa Internă, Uniunea Economică şi Monetară, Politica Agricolă Comună – crearea cadrului necesar pentru creşterea susţinută a nivelului de trai şi a calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială ca factor esenţial a stabilităţii interne a ţărilor membre.

- Întreaga evoluţie a U.E. a fost marcată de existenţa a două viziuni:

• în ceea ce priveşte construcţia europeană - existenţa modelului social şi cel liberal; Franţa şi Germania – susţinătoare a modelului Europei sociale în timp ce Olanda, Marea Britanie, Austria, Italia şi Irlanda terorizează modelul liberal.

• în ceea ce priveşte evoluţia Uniunii, Franţa şi Germania favorizează o organizare integraţionistă de tip federalist în timp ce Marea Britanie înclină spre o integrare suplă, care să aibă ca rezultat o gamă lărgită de comerţ liber.

II. Cum s-a ajuns la crearea U.E. ?

- Planul Schuman (1950) – naşterea Comunităţii Economice Europene.

• Eşecul Conferinţei de la Moscova a miniştrilor de externe ai URSS, Franţei şi Marii Britanii asupra Germaniei din aprilie 1957, a condus la ruptura dintre foştii aliaţi – două blocuri diametral opuse. Procesul s-a accentuat prin refuzul răsăritenilor de a accepta planul Marshall.