Rolul Nato în Europa

Discutăm despre activităţile militare ale NATO desfăşurate de la sfârşitul Războiului Rece. Marea majoritate a acestor activităţi nu au fost efectuate în conformitate cu dispoziţiile Tratatului de la Washington, şi în special articolul 5, ci mai degrabă pe baza unor decizii ad-hoc adoptate de către Consiliul Nord-Atlantic, în conformitate cu doctrinele strategice Alianţei. Aceste evoluţii nu au reprezentat o revizuire tacită a Tratatului de la Washington, nici prestate indispensabile unei astfel de revizuiri, deşi decizii ad hoc ar putea fi considerate ca acorduri internaţionale încheiate în formă simplificată. Diferite motive legale au fost invocate pentru a justifica - nu întotdeauna convingător - aceste activităţi, care au constat din operaţiunile de menţinere a păcii, punerea în aplicare a acorduri de pace, şi măsuri militare coercitive. Cea mai remarcabilă trăsătură a implicării NATO în managementul unor crize internaţionale , în orice caz, rămâne erodarea progresivă a autoritateatii Consiliului de Securitate ONU , care a culminat cu intervenţia din Kosovo. Recenta criză din Irak,totusi, demonstrează că nu există un acord între membrii NATO dacă a obţine o autorizaţie din partea Consiliului de Securitate înainte de a recurge la forţă este cerinta legala sau o o chestiune de oportunitate politică.Atentia va fi in final rasplatita prin activitatile recent efectuate in temeiul articolului 5 din Tratatul de la Washington, si in particular operatiunile navale conduse de pe Marea Mediterana si masurile luate pentru a proteja Turcia in contextual in care Statele unite au condus campanii militare impotriva Irakului.

1 INTRODUCERE

Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a fost înfiinţata in primul rând ca o alianţă militară defensivă. Articolul 5, cheia a Tratatului de la Washington , a fost modelat după articolul 51 din Carta ONU. În ultimul deceniu, cu toate acestea, Alianţa s-a schimbat radical aşa cum reiese în mod clar

de la o comparaţie între doctrinele strategice adoptate în 1991 şi 1999.

Primul document prevede în parte:

Alianţa este pur defensiva, în scopul sau: nici una din armele sale nu vor fi utilizate vreodată

cu exceptia auto-apărararii. . . Rolul forţelor militare ale Alianţei

este de a asigura integritatea teritorială şi independenţa politică a

statelor membre .

În timp ce confirmă scopul predominant defensiv al Alianţei, al doilea

document a extins gama de activitate la combaterea terorismului internaţional, sabotajului, crimei organizate şi întreruperea fluxului de resurse vitale .Aceste sarcini

au fost combinate cu noi responsabilităţi în menţinerea păcii şi securităţii pe

plan regional şi în care se confruntă cu urgenţe umanitare .

Acest articol discută despre activităţile militare ale NATO, pe baza a patru distincţii: operaţiunile de menţinere a păcii, operaţiile militare coercitive, operaţiunile de punere în aplicare a păcii , precum şi operaţiunile care vizează protecţia securităţii membrilor "(secţiunea 2). Acesta evaluează apoi evoluţia Alianţei din perspectiva internă, şi anume natura organizaţiei şi a doctrinelor strategice si deciziile Consiliului Atlanticului de Nord (NAC) (secţiunea 3). În cele din urmă, aceasta consideră că problema de calificare a NATO ca o organizaţie regională, în sensul capitolului VIII din Carta Naţiunilor Unite şi a cadrului legal în care aceste activităţi sunt efectuate (secţiunea 4).

2 ACTIVITATILE MILITARE NATO

2.1 Operatiunile de mentinere a pacii

2.1.1 Operatiunile de mentinere a pacii in fosta Yugoslavie

Participarea forţelor NATO în operaţiunile de menţinere a păcii a fost testată în luna iunie 1992, când Alianţa sa declarat pregătită să sprijine activităţile de menţinere a păcii sub responsabilitatea Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE), mai târziu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) . Şase luni mai târziu, Alianţa şi-a confirmat disponibilitatea sa, pentru a susţine, de la caz la caz baza şi în conformitate cu propriile proceduri, operaţiunile de menţinere a păcii desfăşurate sub autoritatea Consiliului de Securitate ONU .