Extras din curs
Elementele procesului de comunicare
E-emitator R-receptor
E → R; R → E => motiv, mesaj ( transmis la momentul potrivit ), cod … etc.
E = Un individ, un grup, sau o instituţie care :
- posedă o informaţie mai bine structurată decât R.
- presupune o stare de spirit, adică o motivaţie având ca motiv principal un scop explicit şi un scop implicit, fiind necunoscut, o noutate.
Există grade diferite de credibilitate stabilite de 2 cercetători şi anume : French şi Ravin. Aceştia disting faze ale puterii ori a influenţei utile în analiza E ca parte a comunicării, iar acestea sunt :
Puterea compensatoare : Este puterea a cărei bază este constituită de abilitatea de a răsplăti. ( capacitatea de a răsplăti pe cineva ).
Puterea coercitivă : R aşteaptă să fie „ pedepsit ” de către E, dacă nu se conformează încercării de influenţă a acestuia. ( constrângere, pedeapsă, impunere, răsplată negativă în relaţia E → R )
Puterea referenţială : Presupune că R se identifică cu E, fiind o persoană sau un grup de persoane, având un prestigiu ce să constituie un model de referinţă. ( alegerea unor modele, facere de referire la cineva, copiere, tendinţa de a te identifica cu un idol. )
Puterea legitimă : Se bazează pe faptul că ambele părţi înţeleg dreptatea şi îndatoririle pe care le au implicând un anumit cod. Existenţa respectului între E → R.
Puterea expertului : Este specifică atribuirea de cunoaştere superioară a E, cunoaştere care are impact asupra structurii cognitive aspura R. ( E îi este atribuită această funcţie în domeniu. )
Aceste 5 puteri li se mai pot adăuga încă 2 puteri :
Puterea informatională : Se referă la posedarea unei dinamici comunicaţionale, care constă în informaţii despre R. ( E. să cunoască, să ştie cine este R.)
Puterea de conexiune : Este relaţia dintre o persoană şi un alt număr de persoane. După numărul de relaţionări se poate stabilii între E→R această putere.
Între E→R apar conflicte care să conturbe comunicarea =>
conflict de intraemitere ( E. transmite mesaje cu care nici el nu este de accord cu ele) şi/sau conflict de intermitere ( are loc atunci când mesajele transmise de către unul dintre E. se află în opoziţie cu mesajele transmise de către alţi E => discuţii contradictorii )
Receptorul : Un individ, un grup sau o instituţie cărora le este adresat mesajul, sau intră în posesia lui întâmplător.
Conflictul de intraemitere : are loc atunci când E …
Factorii care influenţează crearea mesajului de către E. :
- obiectivele, tipul şi forma comunicării
- organizarea mesajului poate fi organizat în funcţie de receptorii lui.
R. e de mai multe tipuri :
- R. care ascultă mesajele pentru a afla informaţii, a fi informaţi ( ex: elevii )
- R. care ascultă mesajele pentru a formula critici la adresa mesajului ( C.N.A, paparazzi, elevii etc. )
- R. care ascultă pentru divertisment ( telespectatorii, spectatorii )
Există 4 tipuri de reacţii la modul în care a fost formulat, organizat şi transmis mesajul :
1. Reacţia adaptativă : reprezintă modul în care R. reacţionează în vederea maximizării recompensei şi minimalizării pedepsei ( atitudinile … )
2. Reacţi egodefensivă : ( autoapărare ) se referă la tendinţa indivizilor de a încerca să menţină o imagine de sine acceptabilă, favorabilă şi în aport cu imaginea pe care o au ceilalţi despre ei. ( R îşi apără imaginea )
3. Reacţia expresivă valoric : presupune că atitudinile care exprimă valori, dau claritate imaginii de sine, dar şi o modelează pe aceasta faţă de ceea ce ne dorim. ( are loc un proces de identificare, are un rol de socializare, cât şi un fel de protecţie a R. )
4. Reacţia cognitivă, e nevoia oamenilor de a da un sens lucrurilor înconjurătoare ( înţelegerea acestor lucruri, referindu-te la un cadru înconjurător.)
Preview document
Conținut arhivă zip
- Elementele Procesului de Comunicare.doc