Comercializarea Produselor Turistice

Comercializarea produselor turistice - elemente de ansamblu

Comercializarea produselor turistice reprezintă ansamblul activităţilor şi a

mijloacelor prin care produsele (voiajele) turistice ajung de la producători (voiajişti)

la consumatori (voiajori).

Comercializarea produselor turistice diferă mult de comercializarea bunurilor

de consum. Astfel, într-un număr mare de ţări printre care şi România1, voiajele

turistice sunt vândute în reţeaua de agenţii de turism aprobate de Ministerul

Turismului. Acest monopol sau cvasi-monopol al vânzării de aranjamente turistice

este justificat prin necesitatea de a oferi turistului garanţii de bun sfârşit şi garanţii

financiare. Existenţa unei reţele de agenţii de voiaj detailiste constituie atât un avantaj,

cât şi o piedică pentru comercializarea produselor turistice de către tour-operatori,

deoarece şi aceştia au statut de agenţie de voiaj detailistă, adică posibilitatea de a

comercializa în direct:

- avantajul care rezultă dintr-o simplificare a circuitelor de distribuţie sunt

limitate de numărul de puncte de vânzare aprobat;

- piedica apare pentru că este greu unui tour-operator să vândă direct turistului,

ceea ce provoacă o majorare a preţurilor prin aplicarea comisionului agenţiilor

detailiste (între 10 şi 15%).

În comercializarea produselor turistice trebuie să avem în vedere că produsele

turistice simple pot fi comercializate în mod direct (fără a se recurge la nici un fel de

intermediari) sau cu ajutorul agenţiilor de voiaj detailiste, în timp ce produsele

turistice integrate se comercializează numai prin intermediul organizatorilor de

voiaje2 (agenţii de turism tour-operatoare sau detailiste):

a) elementele care alcătuiesc un produs turistic pot fi comercializate în

următoarele moduri:

- serviciile de transport: pot fi comercializate direct sau indirect (cumpărate de

la firmele prestatoare şi vândute clientelei) sub forme diverse: călătorii

individuale sau de grup, călătorii simple (pe un singur sens) sau complexe

(dus-întors şi în circuit), călătorii cu un singur mijloc (tren, autocar, avion) sau

în cooperare (autocar - tren - avion), călătorii în cadrul curselor regulate sau tip

charter etc.;

- serviciile de transfer (din aeroport, gară sau port la unitatea de cazare şi

invers) fac parte tot din categoria celor de transport, fiind denumite şi

transporturi terminale: distribuţia se poate realiza direct sau cu intermediari,

independent de alte firme sau în cooperare cu ele, tarifele practicate fiind de

asemenea diferite: integrale sau cu reducere, simple (pentru un singur mijloc)

sau compuse (pentru toate mijloacele cu care se realizează călătoria), înglobate

(în preţul voiajului integrat) sau neînglobate etc.;

- cazarea (în hoteluri, moteluri, sate de vacanţă, campinguri: oferă, de

asemenea, firmelor specializate posibilitatea de a opta între comercializarea

directă, care impune efectuarea unor cheltuieli de promovare-publicitate de

1 "Ghid de legislaţie turistică", Editura Lumina Lex, 2001, p.181

2 Gherasim, T., Gherasim, D. –“Marketing turistic”, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, p. 226-227

cele mai multe ori foarte mari, şi cea cu intermediari (bazată pe agenţii de

turism sau birouri de reprezentare), aceasta din urmă implicând plata unor

comisioane;

- servirea mesei este un serviciu inclus sau neinclus în structura voiajului

turistic şi poate fi comercializat, atât direct cât şi indirect, în una din

următoarele forme: self-catering, demipensiune, pensiune completă;

- serviciile de agrement: pot fi oferite de agenţiile turistice la alegerea clientelei

(tarifarea se poate efectua separat de celelalte servicii turistice de agenţia

turistică sau direct de firma prestatoare) sau pot fi vândute integrat în voiajul

turistic global (tarifându-se ca atare).

b) Comercializarea produselor turistice integrate prin tour-operatori prezintă

următoarele avantaje3 pentru turişti:

- cazarea: tour-operatorii achiziţionează un contingent considerabil de camere

cu mult timp înainte.

Ei garantează cazarea turiştilor la destinaţiile de vacanţă cele mai populare,

care altfel ar putea să nu fie disponibile la momentul luării deciziei privind destinaţia

de vacanţă;

- reducerile: prin negocierile pe care le fac, tour-operatorii obţin reduceri

importante pe care le transmit mai departe turiştilor.

Aceste pachete de vacanţă pot fi cu 25% mai ieftine decât alternativa de

achiziţionare directă a serviciilor turistice ce le compun.

- accesibilitatea: ca parte a pachetului de vacanţă se află şi vizitarea unor

atracţii populare sau participarea la diverse distracţii la care, altfel, turistul ar

avea un acces mai dificil;

- confortul: voiajele forfetare au avantajul efectuării unei singure plăţi pentru

toate serviciile şi facilităţile incluse

Aceasta scuteşte turistul de grija achiziţionării fiecărui serviciu şi efectuarea

fiecărei plăţi în parte.

- varietatea: voiajele forfetare oferă toate serviciile, atracţiile şi facilităţile

disponibile în zonă, ceea ce ar fi greu de obţinut de turist pe cont propriu;

- securitatea financiară: este asigurată de legislaţia în materie.

Comercializarea produselor turistice trebuie să se facă cu respectarea anumitor

reguli, care poartă denumirea de condiţii de comercializare.

Condiţiile de comercializare pot fi de două tipuri:

1. condiţii de comercializare cu caracter general;