Etnografie și Toponimie

Introducere

Etnografie=cultura si civilizatia populara

=antropologie culturala

Abordari etnografice.Notiuni generale si paradima interdisciplinalitatii

Conceptul de etn ografie poate fi usor sintetizat pornind de la semantica cuvintelor etnos (=popor) si grafos (=descriere).Coroborate, cele 2 asuma o sintagma de larga cuprindere si anume descrierea popoarelor, care integreaza la modul total si sugestiv intregul complex de repere identitare ce individualizeaza o comunitate traditionala in raport cu toate celelalte. Ca stiinta propriu zisa, etnografia se cristalizeaza in sec XIX, odata cu aparitia indeosebi in Europa Occidentala (Marea Britanie, Franta, Germania) a primelor societati de etnografie.Preocupari pt o atare disciplina sau pt sfera si mai larga a antropologiei culturale, se identifica ca fiind unele bine orientate geografic (V,NV->S,SE), respectiv geopolitic.Astfel, dincolo de un interes cinstit pt cunoastere, apar vadit pt investigatori ratiunile pragmatice (administrative,ec,politice), reclamate pe fondul capacitatii de viguroase puteri colonialiste. Primele obs de gen devanseaza cu mult epoca moderna, avansandu-si radacinile in antichitatea timpurie, cand inteleptii timpului, reprezentanti ai unor culturi si civilizatii superioare, aveau preocupari constante si consistente undeva la granita dintre filosofie si necesitatea de a cunoaste viata in toate dimensiunile ei, adica conditii de trai, mentalitati, activitati practice, obiceiuri, deprinderi, credinte, superstitii, ritualuri, gastronomie, vestimentatie, modele de organizare a habitatelor.Toate acestea developau in final tipare de viata, respectiv modele comportamentale sau caractere antropologice puternic amprentate etnic si unde intervenea decisiv ca factor de diferentiere, mediul geografic, impropiat ca mediu fizic si social totodata.

Marile calatorii ale Evului Mediu amplifica fara precedent procesul de aculturatie, fapt ce va impune ca esentiala cunoasterea antropologica, propulsand-o intr-o stiinta a supravietuirii si a evolutiei. Procesul se accentueaza in Epoca Luminilor (=Renasterea), cand interesul universal se focalizeaza pe om, pe comunitate, pe interesul in raport cu individul, traditiile virand evident spre o personalizare culturala si mentala. Se vehiculeaza mult, cu profile comportamentale, cu relatiile individ-spatiu geografic, implicit cu determinismul responsabil de individualizarea particularitatilor antropologice, sociale, economice si psihologice ale gruparilor etnice. Ca pe acest fond se roduce o manipulare a comunitatilor este un proces cat se poate de real, rezultatele putand fi deopotriva creatoare (de valorizare a socialului) sau dimpotriva distructive, adica de anihilare a unor cutume, traditii, tipare ancestrale de gandire etc. ,aflate in evidenta opozitie cu asteptarile mercantile impuse de ierarhii politice,ec, religioase, autoimpuse. Aceasta deschidere spre social, indif de motivatii, se realiz sub rap etnografic atat printr-o enclavizare puternic autarhica pe grupuri etnice, cat si pt o fluidizare a anumitor dimensiuni antropologice, det fie din cauze economice, fie din instincte de snobism exotic, sau mai grav, de stari de exploatare fondate pe criteriul smintit al rasismului.

19.10.2009

In primele decenii ale sec XX, efervescenta activitatilor din acest domeniu ( vezi interesul etnografilor francezi pt gruparile entice din Africa de N si Sahariana) de tap unor redutabile centre, teorii sis coli de etnografie, realitati ce confera sferei investigate caracterul de stiinta propriu-zisa. Cat priveste contactul cu alte domenii ale cunoasterii, etnografia s-a dezv in inter-relatie sau in cadrul unor stiinte bine definite ca obiect si metodologie, precum : geografia, filologia, istoria, arheologia, sociologia, antropologia, economia etc. Bunaoara, arheologia si istoria releva clar competente de studiu asupra culturilor si civilizatiilor traditionale, punand in evidenta decupaje fidele in raport cu marea diversitate etnica a popoarelor si solutionand prin interm structurilor social-organizatorice, complexe de repere identitare. Mai mult, aceste emblem depistate in filonul individualitatilor entice aduc la zi trasaturi ce ataseaza valori etice vii, indispensabile progradarii actuale a societatii in toate dimensiunile dezvoltate de aceasta. Din aceasta cooperare interdisciplinara se nasc o suma de curente si teorii care promoveaza o serie de termeni mai mult sau mai putini sinonimi cu acceptiunea si valorile particulare etnografiei. In acest sens, cele mai vehiculate concepte sunt cele de: etnologie, antropologie sociala, antropologie cultural, geografie culturala, cultura si civilizatie popular traditional, cultura rurala etc. In opinia noastra, aceste sintagme invocate chiar pe fondul unor tipare specific de cercetare sunt doar nuante sensibile promovate de scoli diferite (vezi scoala anglo-saxona, scoala rusa, scoala franceza, scoala germana), de sfere regionale de influenta politica, implicit de personalitatea cercetatorilor implicati. Pastrandu-ne in acest context al coeziunii de continut stiintific, retinem si optiunea redutabilului cercetator francez