Extras din disertație
Capitolul 1 - Noțiuni introductive
Turismul și călătoriile au devenit în ultimii ani, îndeosebi după anii 2000, o componentă foarte importantă a economiei mondiale, cu niște posibilități reale și semnificative de evoluție în viitor, ca o consecință a faptului că pe Terra încă mai sunt o multitudine de locuri turistice ce nu sunt exploatate, ele fiind neatinse și necunoscute, ori spre care fluxurile turistice prezente sunt spontane și foarte rare.
Turismul este considerat a fi una dintre cele mai importante și variate industrii din întreaga lume. Mulți autori sunt de părere că această industrie este principala sursă de venituri pentru numeroase economii, un principal furnizor și generator de locuri de muncă, prima activitate economică care a determinat o evoluție a sectorului privat, precum și prima activitate ce determină dezvoltarea infrastructurii.
Turismul, in calitate de fenomen social economic la scară planetară, s-a individualizat în ultimii o sută de ani, devenind un obiect de studiu interdisciplinar, chiar și al geografiei, disciplină a corelațiilor și a legăturilor spațial- cronologice, în care sunt implicate ambele componente ale mediului geografic, cea antropică, precum și cea naturală. Geografia turismului s-a individualizat drept o nouă ramură a geografiei umane ce studiază premisele complexe ce generează, favorizează ori sistează dezvoltarea acestui fenomen amplu.
Definirea conceptului de turism este foarte diferită de la autor la autor, astfel, Marc Boyer (1996) opina că „pentru cine vrea să scrie despre turism, cel mai dificil este să îl definească.”. Este imposibilă o definiție exhaustivă a turismului având în vedere numeroasele implicații economice și psiho-sociale. In ansamblu, turismul este o noțiune neclară, subiectivă ca urmare a combinației intrinseci a mai multor activități de profil cu diverse sectoare economice.
În general, turismul reprezintă măsurile puse în aplicare pentru a organiza și desfășura o călătorie de agrement care sunt realizate prin contractarea anumitor agenții specializate în domeniu (agenții de turism), sau pe cont propriu pentru o durată limitată de timp, precum și industriile ce se alătură pentru satisfacerea nevoilor turiștilor.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englezesc „tour" (călătorie) ori „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen inventat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa, în general și în Franța, în special. La rândul său, termenul acesta englez derivă din cuvântul de origine franceză „tour” (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de cele mai multe dintre limbile europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivand din grecescul „tournos" și din latinescul „turnus" și înseamnă "călătorie în circuit”.
Turismul constituie un concept ambiguu, înglobând numeroase simboluri, legături și materializări spațiale. Turismul a progresat și s-a transformat foarte mult în ultimii două sute de ani. Dacă inițial modul acesta de petrecere a timpului liber și-l puteau permite numai persoanele din clasa înaltă a societății, în prezent turismul este un drept al maselor largi, ce aleargă după nevoia de libertate, cunoaștere și de recreere, evadând din cotidianul de zi cu zi.
Muntele, I., Iațu, C., 2006., susținea în lucrarea „Geografia turismului” că nu există turismul fără turiști și numai prezența acestora poate să ducă la identificarea unui loc turistic. Din acest motiv turismul este o activitate umană, fondată pe deplasarea în spațiu a oamenilor. Același autor menționa că „a fi turist și a practica turismul este echivalent cu abandonarea temporară a spațiului cotidian de viață în favoarea altui loc, construit pentru și de către turiști, consacrat exclusiv odihnei”. Turistul este individul care se deplasează din diverse motive, de obicei în scop neproductiv, timp în care „consumă” un anume „produs” turistic. Deplasarea are loc din zona de reședință care este permanentă spre cea de destinație turistică pentru un sejur temporar, fără intenția de a se stabili innl acel loc.
Ultimii douăzeci de ani ai mileniului trecut evidențiază o mare preocupare față de valorificarea resurselor peisagistice ale spațiului rural, astfel încât se conturează o formă nouă de turism numită turism rural. Turismul rural este alcătuit din servicii turistice de cazare și servire a mesei regăsite în zone rurale. Infrastructura este de dimensiuni mici, cu o arhitectură specifică ce se orientează către stilul rustic, tradițional. Gastronomia este specifică fiecărei zone și este servită în structuri turistice caracteristice conduse primordial de către un membru al familiei ori de familie în general.
Turismul rural se consideră a fi o nouă formă de turism care a debutat în ultimele trei decenii ale veacului trecut ca alternativă a petrecerii timpului liber. Caracteristica principală este desfășurarea de activități turistice ce sunt organizate și administrate de populația rurală, în armonie cu elementele fundamentale ale mediului. Ce este turismul rural? Este o întrebare la care multe personalități ale domeniului încearcă să ofere cele mai relevante și cuprinzătoare răspunsuri, fără să constate, cel puțin în prezent, un consens general acceptat. Dintre răspunsurile relevante ne vom opri asupra celui pe care l-a oferit, în anul 1997, Organizația Mondială a Turismului (O.M.T.), unde turismul rural constituie o alternativă pentru petrecerea timpului liber de către consumatorii de turism atrași de zona rurală, desfășurată într-un mod organizat și condusă de populația rurală, cu scopul de a valorifica potențialul turistic și structurile turistice locale. Un alt răspuns relevant vine de la specialiștii francezi care asociază turismul rural cu totalitatea formelor turistice rurale completate cu anumite activități turistice în aer liber, respectiv de descoperire a naturii, culturii și gastronomiei; Specialiștii americani afirmă că turismul rural este suma tuturor experiențelor recreative, adică a vizitelor în zona rurală pentru activități, evenimente ori atracții neîntâlnite în zona urbană. Literatura de specialitate din România definește turismul rural ca fiind o formă turistică desfășurată în zona rurală, ce are scopul de a valorifica resursele peisagistice și structurile turistice locale. Alte răspunsuri relevante se concentrează asupra faptului că turismul rural cuprinde o serie de activități dedicate elementelor care compun zona rurală conferându-i specificitate. Alături de conceptul de turism rural, în mediul rural se mai întâlnește și conceptul de agroturism care se distinge prin faptul că „abordează fenomenul turistic doar la nivelul exploatației (fermă) agricole”.
Bibliografie
Ioana Patrichi, Turism durabil - o nouă perspectivă, Edit. Pro Universitaria, București, 2012
Andreea Băltărețu, Ecoturism și dezvoltare durabilă, Editura Pro Universitaria, București, 2007
Comen, T., Turism rural, Ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni, Institute For Integrated Rural Tourism, Vermont, SUA, 2014
Ciangă, N., Romania. Geografia Turismului (partea întâi), Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
Melinda Candea, Tamara Simon, Potențialul turistic al Romîniei, Ed. Universitară, București, 2006
Romeo Bibirigea, Turismul durabil, oportunitați și provocări, Ed. Universitară, București, 2009
Baltălungă A. A., Turismul în România, Valahia University Press, Târgoviște, 2008
Cucu V., Geografia economică a României, Editura Glasul Bucovinei, Iași, 1996
Dinu Mihaela, Geografia Turismului, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2002
Cândea Melinda, Erdeli G., Șimon Tamara, 2000. România. Potențial turistic și turism, Edit. Universității, București
Cândea Melinda, Șimon Tamara, 2006. Potențialul turistic al României. Edit. Universitară, București Ciangă N. 1997.Turismul în Carpții Orientali - Studiu de geografie umană, Presa Universitar Clujeană, Cluj-Napoca.
Ciangă N., 2006. România. Geografia turismului, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca. Cocean P., 1998. Geografia turismului, Editura Focul Viu, Cluj-Napoca
Muntele, I., Iațu, C. 2003. Geografia turismului - concepte, metode și forme de manifestare spațio-temporală, Edit. Sedcom Libris, Iași. Albu, N., (2007), Turism și eficiență- principii generale, Edit. Lux Libris, Brașov;
Alexandru, Diana-Elena, (2009), Modificări structurale ale spațiului rural din România
ca urmare a implementării programului cu finanțare europeană SAPARD, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca;
Benedek, J., Dezsi, Ș., (2006), Analiza socio-teritorială a turismului rural din România din perspectiva dezvoltării regionale și locale, Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca;
Bran, Florina, Marin, D., Simon, Tamara, (1997), Turismul rural, Edit. Economică, București
Comen, T., (2007), Turism rural, Ghid de bună practică pentru proprietarii de pensiuni, Institute For Integrated Rural Tourism, Vermont, SUA
Cosmescu, I.,(1998), Turismul-Fenomen complex contemporan, Edit. Economică, București;
Dăncuș, M. (1986), Zona etnografică Maramureș, Edit. Sport-Turism, București
Dezsi, Șt., (2007), Rolul turismului rural în dezvoltarea teritorială aȚării Marmureșului (I și II), Studia Universitatis Babeș-Bolyai, seria Geographia, LII, 1,2, Cluj-Napoca
Idu, P., D., (1999), Om și natură în Carpații Maramureșului și Bucovinei, Edit. Napoca Star, Cluj-Napoca
Petrea, Rodica,(2004), Turismul rural în Munții Apuseni, Editura Universității, Oradea;
Petrescu, P., (1969), Arta populară românească, Edit. Enciclopedică, București;
Surd, V., (2008), Monografia turistică a Carpaților românești, Presa Universitară Clujeană;
Surd, V., Zotic, V., Bold, I., Chira, Carmen, (2005), Amenajarea teritoriului și infrastructuri tehnice, Presa Universitară Clujeană;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Sate.docx