Gestiune Hotelieră

I. IMPORTANTA SI PARTICULARITATILE INDUSTRIEI HOTELIERE. CAZAREA HOTELIERA

1.1. Industria hoteliera

Industria hotelieră, recunoscută ca o componentă distinctă a economiei, exprimată cu suficientă rigoare de grupa de servicii „hoteluri şi restaurante", are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare, generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul industriei hoteliere, funcţiile şi trăsăturile acesteia au evoluat în conexiune cu dezvoltarea capacităţilor de cazare şi implicarea lor în activitatea turistică. Astfel, apariţia şi existenţa primelor stabilimente având ca destinaţie primirea şi găzduirea călătorilor au fost determinate de efectuarea unor deplasări în alte scopuri decât cele turistice; corespunzător, ele erau amplasate, cu prioritate, de-a lungul drumurilor sau în centrele urbane, dotările erau mai modeste iar funcţiile relativ simple. Mai târziu, pe măsura intensificării circulaţiei, a consacrării turismului şi transformării lui într-un fenomen de masă, s-au produs adaptări şi în privinţa mijloacelor de cazare. Astfel, creşte numărul unităţilor destinate găzduirii oaspeţilor temporari, iar amplasarea lor se realizează în afara oraşelor, în zonele prin excelenţă turistice; are loc o diversificare a funcţiilor şi o îmbunătăţire a dotărilor pentru a răspunde mai bine nevoilor turiştilor. Urmare a acestor schimbări, se poate vorbi de cristalizarea industriei hoteliere ca domeniu distinct de activitate.

Industria hotelieră, deşi nu priveşte în exclusivitate asigurarea necesarului de spaţii şi servicii de cazare pentru turişti, manifestă multă receptivitate faţă de nevoile acestora, evoluează în interdependenţă cu activitatea turistică. O primă dimensiune a acestei relaţii este pusă în valoare de faptul că peste 70% din existentul de spaţii de cazare se află amplasat în zone de interes turistic (litoral, munte, staţiuni balneare, centre urbane). În felul acesta, servirea turiştilor se înscrie tot mai frecvent ca funcţie-obiectiv a unităţilor hoteliere. Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este însă mult mai complexă, de profunzime şi de intercondiţionare reciprocă; pe de o parte, industria hotelieră se dezvoltă ca urmare a creşterii circulaţiei turistice, iar pe de altă parte, însăşi evoluţia turismului este determinată de existenţa unor spaţii de cazare, de nivelul lor de echipare, de calitatea şi varietatea serviciilor oferite.

Este îndeobşte cunoscut că, pe lângă atracţia exercitată de un element (obiectiv) turistic, amenajările referitoare la asigurarea condiţiilor de odihnă şi agrement contribuie hotărâtor la prezenţa turiştilor în zona respectivă. Rolul acestor dotări, implicit al serviciului de cazare, este şi mai important în cazul turismului rezidenţial (de sejur lung), de odihnă, când turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural atrăgător, tară să fie lipsit de confortul specific civilizaţiei moderne. In acest context, industria hotelieră, căreia îi revine sarcina realizării acestor condiţii, devine un factor important de promovare a turismului, de stimulare a circulaţiei şi, în mod deosebit, de sporire a duratei sejurului.

Valorificarea superioară a potenţialului turistic, prin atragerea în circuitul economic a diferitelor zone, reprezintă o altă latură a aportului industriei hoteliere la dezvoltarea turismului şi, indirect, a întregii economii. Zone deosebit de bogate în atracţii turistice pot rămâne în afara interesului turiştilor, datorită echipării necorespunzătoare sau absenţei unor condiţii minime de campare, după cum zone mai puţin înzestrate cu obiective turistice pot beneficia de solicitări din partea turiştilor, ca urmare a confortului şi calităţii serviciilor pe care le oferă. Cunoaşterea acestui aspect al relaţiei turism-industrie hotelieră are valoare deosebită pentru orientarea investiţiilor şi direcţionarea dezvoltării sectorului hotelier.

Dimensiunile industriei hoteliere, progresele înregistrate în domeniu reprezintă, de asemenea, măsura satisfacerii nevoii pentru turism a populaţiei. Sporirea veniturilor băneşti, urbanizarea, creşterea timpului liber etc. s-au reflectat în modificarea comportamentului consumatorilor faţă de turism, în sensul intensificării cererii şi diversificării nevoilor, manifestării unei exigenţe sporite în privinţa calităţii serviciilor. în acest context, industria hotelieră este cea care trebuie să creeze condiţii ca un număr tot mai mare de persoane să beneficieze de posibilitatea petrecerii vacanţei sau sfârşitului de săptămână într-o zonă turistică. Servicii hoteliere insuficiente în raport cu dimensiunile cererii sau calitatea lor necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei şi recreării consumatorilor, vor determina schimbări în destinaţia veniturilor şi disponibilităţilor de timp şi, indirect, scăderi în circulaţia turistică.

Industria hotelieră, respectiv calitatea serviciului de cazare, influenţează nu numai dinamica turismului, ci şi eficienţa acestuia. Astfel, prin atracţia exercitată, serviciul de cazare hotelieră favorizează o mai bună utilizare a potenţialului, a resurselor umane şi a capacităţii bazei tehnico-materiale, conducând la realizarea unor coeficienţi superiori de exploatare. De asemenea, complexitatea serviciului de cazare, nivelul său calitativ, diversitatea sa constituie elemente componente ale prestigiului, notorietăţii unui produs turistic sau unei întreprinderi, contribuind sensibil la creşterea eficienţei comercializării vacanţelor.

Aşa cum s-a arătat, relaţia dintre turism şi industria hotelieră este reciprocă, aceasta din urmă suportând influenţa transformărilor cantitative şi calitative ale circulaţiei turistice. Creşterea numărului de turişti, lărgirea ariei de referinţă a pieţei, sporirea exigenţelor consumatorilor de vacanţe reclamă eforturi de adaptare din partea industriei hoteliere, eforturi materializate în:

- crearea de noi capacităţi de cazare şi modernizarea celor existente în scopul îmbunătăţirii confortului,

- lărgirea gamei tipologice a unităţilor şi sporirea complexităţii funcţiilor îndeplinite de acestea,

- diversificarea serviciilor oferite şi ridicarea nivelului lor calitativ.

Adaptabilitatea la nevoile turismului reprezintă una dintre caracteristicile importante ale industriei hoteliere. De altfel, cele mai multe dintre particularităţile hotelăriei decurg din dependenţa şi subordonarea acesteia faţă de activitatea turistică, serviciul de cazare hotelieră întrunind, în fapt, atributele generale ale prestaţiei turistice. Dintre acestea, se impun a fi evidenţiate, pentru rolul lor deosebit, complexitatea, sezonalitatea, dependenţa de prestator, perisabilitatea

Serviciul de cazare este rezultatul combinării unor prestaţii de bază şi a unora auxiliare la realizarea cărora participă nemijlocit unitatea hotelieră şi personalul acesteia, precum şi alte verigi din interiorul sau din afara aparatului turistic. Cu cât acest serviciu are un conţinut mai bogat şi mai variat, cu atât exercită o atracţie mai mare asupra turiştilor. în consecinţă, îmbogăţirea conţinutului serviciului de cazare reprezintă o preocupare importantă a deţinătorilor de echipamente şi a personalului din industria hotelieră.

În ceea ce priveşte sezonalitatea în domeniul hotelăriei, ea este rezultatul concentrării cererii în anumite perioade ale anului sau săptămânii, în funcţie de specificul său (pentru turism de cură heliomarină, de drumeţie, de schi, de afaceri etc.) şi se manifestă prin variaţia corespunzătoare a producţiei şi, respectiv, a ofertei de servicii. Suprasolicitarea serviciilor de cazare în perioadele de vârf şi diminuarea cererilor sau chiar absenţa lor în extrasezon se reflectă negativ asupra gradului de utilizare a bazei materiale şi a personalului şi, implicit, asupra eficienţei activităţii. Reducerea efectelor sezon al ităţii, ca prioritate în industria hotelieră, reclamă o mai bună adaptare la variaţiile cererii, cu alte cuvinte, mai multă flexibilitate în producţia de servicii, o planificare