Tipologia Regiunilor

2.1 Tipologia clasică a regiunilor

-Metoda clasică de conceptualizare a regiunilor presupune separarea acestora în trei tipuri:

- regiuni omogene din punct de vedere al unor criterii – cheie unificatoare: criteriul economic (de exemplu: venituri/locuitor apropiate; un anumit sector de activitate dominant comun; rata şomajului relativ uniformă etc.); criteriul geografic (de exemplu: climatul sau topografia comună); criteriul resurselor materiale comune; criteriul social – politic (de exemplu: o anumită identitate regională; o evoluţie istorică asemănătoare etc.).

- regiuni nodale (polarizate), la care coeziunea este rezultatul fluxurilor interne, al interdependenţelor şi al relaţiilor polarizate în jurul unui centru dominant (nod), iar interesul pentru uniformitate este minim;

- regiuni pentru planificare (programare), a căror unitate este dată de cadrul administrativ – teritorial şi de aplicarea unor politici şi programe de dezvoltare regională destinate spaţiului respectiv (de exemplu regiunile defavorizate economic).

-În spaţiul internaţional, pe lângă regiunile din interiorul statelor, se mai pot constitui:

- euroregiuni (regiunile transfrontaliere), pe baza legăturilor dintre zonele de frontieră ale unor ţări vecine;

- regiuni formate din grupuri de ţări situate într-un spaţiu geografic delimitat (ţările scandinave – Danemarca, Suedia, Norvegia, Finlanda; Benelux – Belgia, Olanda, Luxemburg).

2.2 Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale

pentru Statistică (NUTS)

-Acesta reprezintă o clasificare oficială a EUROSTAT (Oficiul de Statistică al Uniunii Europene), care să permită:

- colectarea, prelucrarea şi diseminarea statisticilor regionale într-un mod uniform, comparabil şi armonizat la nivelul întregii Uniuni Europene;

- măsurarea şi analiza situaţiei economice, regionale şi fundamentarea criteriilor de intervenţii ale Uniunii Europene, implicit pentru aplicarea politicilor de dezvoltare.

Acest nomenclator (aprobat prin Regulament) defineşte împărţirea teritorială numai pentru Statele Membre ale UE şi este organizat ierarhic pe trei niveluri statistice pe baza criteriului populaţiei:

Nivel

NUTS 1 Nivel

NUTS 2 Nivel

NUTS 3

Mărimea medie a populaţiei

- număr locuitori

3.000.000 – 7.000.000

800.000 – 3.000.000

150.000 – 800.000

În prezent, în Uniunea Europeană situaţia se prezintă astfel:

NUTS 1 – 97 regiuni (macroregiuni)

NUTS 2 – 271 regiuni

NUTS 3 – 1303 regiuni (judeţe, districte etc.)

-Pentru implementarea politicii de dezvoltare regională a UE existenţa acestor niveluri teritorial – statistice este obligatorie, dar nu este obligatoriu ca aceste zone să fie şi unităţi teritorial – administrative.

Totuşi, cele mai multe State Membre au realizat o suprapunere a celor două criterii (numărul populaţiei şi organizarea administrativă), asigurând astfel o mai bună eficienţă în implementarea programelor de dezvoltare.

- Statisticile regionale la nivelurile NUTS 2 şi NUTS 3 sunt folosite pentru stabilirea eligibilităţii regiunilor de a primi sprijin financiar din Fondurile Structurale.

- Nivelul teritorial – statistic NUTS 2 reprezintă cel mai important element al politicii de dezvoltare regională, cea mai mare parte a fondurilor fiind alocată regiunilor clasificate la acest nivel.

-În România, cele trei niveluri teritorial – statistice se prezintă astfel:

- NUTS 1 – 4 macroregiuni;

- NUTS 2 – 8 regiuni de dezvoltare;

- NUTS 3 – 42 judeţe (inclusiv Municipiul Bucureşti).

NUTS 1

Macroregiuni NUTS 2

Regiuni de dezvoltare NUTS 3

Judeţe

Macroregiunea 1 Nord-Vest

Centru Bihor, Cluj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Sălaj, Satu Mare

Alba, Mureş, Sibiu, Harghita, Covasna, Braşov

Macroregiunea 2 Nord-Est

Sud-Est Botoşani, Suceava, Neamţ, Iaşi, Vaslui, Bacău

Vrancea, Galaţi, Brăila, Tulcea, Constanţa, Buzău

Macroregiunea 3 Sud-Muntenia

Bucureşti-Ilfov Ialomiţa, Călăraşi, Prahova, Dîmboviţa, Giurgiu, Argeş, Teleorman

Mun. Bucureşti, Ilfov

Macroregiunea 4 Sud-Vest Oltenia

Vest Vîlcea, Olt, Dolj, Mehedinţi, Gorj

Hunedoara, Caraş-Severin, Timiş, Arad

Judeţele de la nivelul NUTS 3 sunt unităţi administrativ-teritoriale, cuprinzând cele 41 de judeţe şi Municipiul Bucureşti.

Regiunile de dezvoltare** de la nivelul NUTS 2:

- nu au statut de unităţi administrative şi nici nu au personalitate juridică, dar reprezintă unităţi teritoriale suficient de mari pentru a constitui o bună bază pentru elaborarea şi implementarea strategiilor de dezvoltare regionale, permiţând utilizarea eficientă a resurselor financiare şi umane;

- s-au constituit pe bază voluntară, prin asocierea liber consimţită a judeţelor şi a Municipiului Bucureşti.