Metodologii și tehnici de cercetare criminologică

Introducere

Efectuarea cu succes a cercetărilor criminologice presupune o bună cunoaștere a fenomenului științific, a modalității de organizare a activității științifice, a metodelor și tehnicilor de cercetare criminologică, precum și a procesului de desfășurare a unei cercetări criminologice.

Capitolul întâi al prezentei teze analizează criminologia ca știința care „studiază cauzele și condițiile definitorii ale criminalității săvârșită pe teritoriul statului, efectele criminalității asupra trăsăturilor umane și strategia apărării socio - umane” .

Cel de-al doilea capitol al lucrării prezintă modurile de cercetare, sistemul de reguli și principii de cunoaștere și de transformare a realității obiective, care îl constituie metodele ce cercetare criminologică.

Pentru a se putea explora un anumit fenomen acesta trebuie să fie cunoscut din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. Pentru a se realiza acest demers criminologia a împrumutat mai multe tehnici de evaluare a fenomenului infracțional. Așa cum vom observa pe parcursul capitolul trei al tezei, prin tehnici de cercetare criminologică vom înțelege ansamblul de procedee concrete ce permit colectarea de o manieră organizată a informațiilor privitoare la fenomenul infracțional. Măsurarea criminalității se face tradițional prin intermediul statisticilor criminalității. Acestea pot să fie statistici publice sau private; naționale sau internaționale; polițienești, judiciare sau penitenciare. Cu toate acestea, toată lumea este de acord că statisticile tradiționale au și neajunsuri majore. În primul rând sunt suspectate de a fi inexacte, sursele acestor inexactități pot să fie erori involuntare cu referire la culegerea datelor sau prelucrarea lor, faptul că sunt făcute în momente inoportune pentru cunoașterea exactă a fenomenului sau chiar faptul că uneori sunt modificate în mod deliberat.

În cadrul capitolului patru al prezentei lucrării, care constituie și partea practică a acesteia, am ales să îmbinăm metodele și tehnicile de cercetare criminologică realizând o cercetare privind dinamica criminalității feminine din România precum și a efectelor pe care perioada încarcerării o are asupra acestora.

Am ales această tematică a cercetării deoarece în căutarea răspunsului la întrebarea „De ce comit femeile infracțiuni?” sau „De ce femeile comit un număr mai mic de infracțiuni decât bărbați?”, s-a constat în literatura de specialitate că „cel puțin până în ani `60, teoriile criminologice tradiționale nu doar că nu au răspuns la această întrebare, dar nici măcar nu au formulat-o, ignorând femeile - adică mai mult de jumătate din populația planetei - , în elaborarea unor ipoteze și argumente științifice” . Situația s-a schimbat la finele anilor `60, când două femei din Marea Britanie și Canada, cercetători în criminologie, atrăgeau atenția asupra omisiunii femeilor din teoriile generale privind criminalitatea.

Un important rol în dezvoltarea interesului pentru criminalitatea feminină l-a avut mișcarea feministă, în perioada 1975 - 1985, elaborându-se studii importante privitoare la trăsăturile crimelor săvârșite de femei. În ultimii ani este tot mai evident interesul de a înțelege, de a reacționa și de a explica delicvența feminină, iar o sistematizarea a încercărilor realizate în ultimul secol arată că orice demersuri cu privire la cauzele și condițiile ce determină ori influențează săvârșirea de infracțiuni de către femei, trebuie să răspundă la întrebări precum: „sunt femeile și bărbații la fel de predispuși să comită infracțiuni?”,„sunt infracțiunile comise de femei distincte, mai ascunse și mai greu de descoperit?”, „își asumă femeile mai degrabă rolul de instigator decât cel de autor în comiterea infracțiunilor?”, „este sistemul justiției penale mai îngăduitor cu femeile, sunt autoritățile mai puțin predispuse să le aresteze, să le sancționeze și să le priveze de libertate?”, „care sunt efectele încarcerării asupra femeii?”etc.

Studiile și cercetările privind diversele aspecte etiologice și predictive ale criminalității în România până în anul 1989 au fost destul de rare, trăsăturile regimului totalitar nepermițând realizarea cercetărilor științifice cu privire la etiologia delicvenței în societatea românească. Preocupările pentru analiza delicvenței feminine au fost puține atât înainte de 1989, cât și după, fapt ce a contribuit la alegerea acestei teme, în cadrul prezentei teze.

Factori sociali aflați în continuă schimbare influențează infracționalitatea feminină, în funcție de caracteristicile social - istorice și culturale spațio-temporale. Astfel un prim obiectiv, al cercetării, constă în demonstrarea că să se impune negreșit o deschidere fără precedent către schimbare și problematica generată de aceasta, precum și o reconstrucție a tuturor factorilor cu potențial criminogen.

Un alt obiectiv al cercetării îl constituie faptul dacă efectele încarcerării constituie cauza principală a recidivei în România, și mai precis în carențele care alcătuiesc baza și scheletul sistemului social și juridic.

Etapele de cercetare urmate în procesul de investigare a populației penitenciare sunt similare în ceea ce privește deținuții și deținutele. Principiul triangulării a stat la baza investigării populației feminine penitenciare, metodele utilizate alternând nu numai între ele, ci și cu tehnicile prezentate.