Modalități de Eficientizare

ARGUMENT

Învățământul matematic are ca finalitate formarea deprinderilor și capacităților necesare învățării matematicii, care devin utile în activitatea de zi de zi. Astfel se dezvoltă o serie de aptitudini: a gândi personal și activ, a folosi analogii, a analiză o problemă matematică și a o descompune în sub-probleme mai simple.

Prin rezolvarea exercițiilor și problemelor, procesele cognitive ale elevului, cu precădere gândirea, sunt stimulate și canalizate spre o activitate susținută. Pe măsură ce are loc dezvoltarea psihică a elevului prin contribuția studiului matematicii, această dezvoltare asigură la rândul ei o capacitate mai mare pentru atribuirea și însușirea conștientă și eficientă a noțiunilor matematice.

Acesta a fost punctul din care s-a născut dorința de a-i pregăti mai bine pe elevi, de a aprofunda cele mai eficiente metode de angajare în propria lor formare, urmărind stimularea capacității de deducție, fiind convinsă de faptul că flexibilitatea gândirii se poate forma prin exerciții, rezolvări și compuneri de probleme prin metode cât mai diverse.

Tratând individualizat și diferențiat elevul și activizându-l permanent în cadrul procesului de învățare, reușim să-i mobilizăm energiile creatoare, să-i focalizăm atenția, să-i stârnim curiozitatea, să-i câștigăm adeziunea logică și afectivă, să-și folosească imaginația, memoria, intuiția, capacitatea de înțelegere și puterea de anticipare.

În întreaga mea activitate am căutat să creez situații favorabile învățării pentru fiecare elev în parte.

Lucrarea de față demonstrează că folosirea deferitelor metode și tehnici de evaluare în cadrul orei de matematică se constituie într-o cerință fundamentală în dezvoltarea modului de gândire a elevilor și implicit la creșterea randamentului școlar.

În studiul acestei teme am pornit de la premisa generală că o învățare formativă și o evaluare sistematică și continuă, realizată în lumina unor criterii precise de măsurare și apreciere, influențează pozitiv creșterea nivelului de pregătire la matematică al elevului. Am respectat informațiile oferite de evaluare, ele fiind totodată necesare și în adoptarea strategiei ameliorative de prevenire a insuccesului școlar. Metodele și tehnicile de evaluare folosite în funcție de obiectivele prevăzute în programele școlare și integrate în lecții pot contribui la realizarea conexiunii inverse, la implicarea elevului în actul didactic al învățării și la obținerea rezultatelor pozitive în plan formativ.

În vederea abordării și instrumentării adecvate a evaluării în activitățile orelor de matematică, am ținut cont de câteva accente nou apărute, având drept consecință redimensionarea și restabilirea strategiilor de evaluare, în deplin acord cu o serie de exigențe:

- extinderea acțiunii evaluative de la verificarea și aprecierea rezultatelor (obiectiv tradițional) la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la anumite rezultate;

- diversificarea tehnicilor de evaluare și creșterea gradului de adecvație al acestora la situații didactice concrete (extinderea folosirii termenului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizițiilor practice);

- necesitatea întăririi și sancționării cât mai operative a rezultatelor evaluării;

- centrarea evaluării asupra rezultatelor pozitive;

- transformarea elevului într-un partener autentic al învățătorului în evaluare prin autoevaluare, interevaluare și evaluare controlată.

Cadrul cel mai apropiat al cercetării în vederea realizării lucrării a fost munca nemijlocită la clasă. Aici am verificat modalitățile de lucru abordate, am evaluatși comparat rezultatele obținute urmărind permanent obiectivele specifice predării matematicii în ciclul primar care derivă din câteva principii generale:

- dobândirea unor capacități de gândire critică și divergentă în măsură să-i ajute pe elevi să utilizeze cunoștințe și competențe în diferite situații:

- dezvoltarea motivației și a disponibilității de a reacționa pozitiv la schimbare, ca premisă a propriei dezvoltări personale;

- formarea unor capacități, aptitudini și valori personalizate, necesare adaptării la mediul social în aflat în permanentă schimbare.

„Deci, rostul matematicii învățate în școală este de a-l obișnui pe elev să gândească.”

„Este vorba nu de o simplă achiziționare de cunoștințe, ci de formarea conțtientă și deliberată, a operațiilor mentale care stau la baza constituirii lor.”

Învățătorul va forma elevi asemenea lui, elevi care să continue aspirațiile, cercetările, frământările și reușitele lui.