Laborator - Servicii de Internet

PARTEA TEORETICĂ

Reţeaua globală internet.

Internetul este o reţea internaţională de computere care este conectată cu alte reţele de computere. Începând cu anul 1990 , Internetul s-a extins foarte rapid , pe măsură ce toţi mai mulţi oameni de afacere, şi nu numai ei, au început să descopere avantajele transmiterii poştei, ştirilor, informaţiilor, precum şi a unor date din domeniul informaticii şi a computerelor, oriunde in lume, aproape instantaneu.

Tehnologia pe care se bazează Internetul a luat naştere în anul 1969, sub forma unui proiect de cercetare numit ARPAnet, iniţiat de Departamentul American al Apărării. Scopul acestui proiect era acela de a încerca să construiască o reţea de computere capabilă să reziste unui atac nuclear; dacă o bombă ar fi căzut pe o parte a reţelei, restul acesteia ar fi trebui să rămână funcţională. Această “filosofie” a rămas şi astăzi valabilă pentru proiectarea Internetului. Datele sunt transmise în “pachete”, folosind tehnici de comunicaţie standard numite ”Protocoale Internet” (TCP/IP). Atâta timp cât „pachetele” sunt corect adresate, ele pot fi transmise de la oricare computer de pe Internet către oricare alt computer de pe Internet, pe orice rută. Dacă o parte a reţelei „cade”, fluxul de date pur şi simplu ocoleşte defecţiunea apărută.

Conectarea la INTERNET.

Aceasta se poate face la noi prin doua modalităţi prin modem sau prin cablu de televiziune. În ambele cazuri avem nevoie de un ISP (Internet Service Provider) care să furnizeze servicii de conectare la Internet. Aceste ISP-uri pot oferi o conectare mai rapidă sau mai lentă în funcţie de serverele pe care le posedă. Daca Serverul este configurat să poată fi folosit şi ca Proxy atunci automat şi calitatea serviciului se va îmbunătăţii, un server de Proxy foloseşte disc-uri de Cache astfel încât paginile şi in general informaţia pe care utilizatorul o cere prin intermediul protocoalelor se va descărca în primul rând pe acele disc-uri de cache asigurând astfel o comunicare mai buna cu clientul. Transmiterea datelor se face pe bucăţi numite „packages” care în cazul cel puţin al unui modem sunt destul de mici şi astfel se întâlneşte de multe ori situaţia când serverul de pe care se ia respectiva informaţie sta şi aşteaptă ca propriul nostru calculator sa primească acele packages.

Conexiune prin modem asincron: ISP-ul asigură o conexiune de dial-up cu ajutorul unui protocol numit PPP (Point to Point Protocol) sau SLIP (Serial Line Internet Protocol).

- SLIP. Este un protocol extrem de simplu, care furnizeaza un mecanism de transmitere printr-o conexiune seriala a pachetelor generate de IP (datagrame). Transmite datagramele pe rând, separându-le printr-un octet numit SLIP END, pentru a sugera ca marchează sfârşitul unui pachet. SLIP nu asigura mijloace de corectare a erorilor si nici de comprimare a datelor, astfel ca a fost înlocuit de PPP.

- PPP. Este un protocol pe trei niveluri care îmbunătăţeşte fiabilitatea comunicaţiilor seriale TCP/IP prin asigurarea mijloacelor pentru corectarea erorilor si pentru comprimarea datelor, caracteristici care ii lipsesc protocolului SLIP. Cele mai multe pachete TCP/IP conţin suport pentru PPP, la fel ca si majoritatea ISP - urilor. Daca ar fi sa alegem ar trebui sa ne îndreptam spre PPP deoarece asigura capacitate de transfer superioara si comunicaţii mai sigure

Adresele IP şi clasele lor.

Liantul care ţine Internet-ul la un loc este protocolul de nivel reţea, numit IP (Internet Protocol - protocolul Internet). Spre deosebire de protocoalele mai vechi de nivel reţea, acesta a fost proiectat de la început având în vedere interconectarea reţelelor. O metodă bună de a gândi nivelul reţea este aceasta. Sarcina lui este de a oferi cel mai bun mod posibil (adică negarantat) de a transporta datagrame de la sursă la destinaţie, fără a ţine seama dacă aceste maşini sunt sau nu în aceeaşi reţea sau dacă intre ele există sau nu alte reţele. Comunicaţia în Internet funcţionează după cum urmează. Nivelul transport preia şiruri de date şi le sparge în datagrame. În teorie, datagramele pot avea fiecare pană la 64 KB, dar in practică, ele nu depăşesc 1500 octeţi. Fiecare datagramă este transmisă prin Internet, fiind eventual fragmentată în unităţi mai mici pe drum. Când toate bucăţile ajung în sfârşit la maşina destinaţie, ele sunt reasamblate de nivelul reţea în datagrama originală. Datagrama este apoi pasată nivelului transport, care o inserează in şirul de intrare al procesului receptor.

TCP/IP este un set de protocoale stabil, bine definit şi complet care asigură transfer pachetelor de date fără eroare printr-o reţea neomogenă de calculatoare. TCP şi IP sunt două protocoale separate care lucrează împreună, execută acţiuni care dirijează şi ghidează deplasarea generală prin Internet a pachetelor de date. Ambele protocoale folosesc anteturi speciale care definesc conţinutul fiecărui pachet şi, dacă sunt mai multe, cate pachete urmează. TCP se ocupă de stabilirea conexiunilor intre calculatoarele gazdă aflate la distanţă; IP se ocupă cu adresarea şi dirijarea pachetelor astfel încât acestea să ajungă la destinaţia dorită.