Operatori Aritmetici C++

1. SCOPUL LUCRĂRII

În această lucrare se vor studia următoarele:

-Funcţii de citire / scriere:

-Instrucţiunea de atribuire

-Operatori aritmetici

2. BREVIAR TEORETIC

2.1. Funcţii de citire / scriere

Orice program are anumite date de intrare, pe care le prelucrează şi în final afişează rezultatul. Datele de intrare, cât şi rezultatele parţiale şi finale, sunt stocate (memorate) în variabile.

Datele de intrare ale programului pot fi:

- citite de la tastatură (tastatura este principala sursă de date de intrare)

- iniţializate direct prin instrucţiunea de atribuire

- iniţializate cu numere generate aleator

- citite dintr-un fişier de pe disc

- recepţionate dintr-un port de intrare al calculatorului (de exemplu de pe portul serial sau paralel al PC-ului)

Astfel, funcţia scanf() este folosită pentru a citi date de la tastatură sub controlul unui format de citire. Datele citite sunt memorate în variabilele specificate prin argumentele funcţiei.

Modul de utilizare tipic:

scanf(şirul de formate, adresele variabilelor în care se citesc datele);

Formatele de citire cele mai folosite sunt:

%d pentru tipul de date int

%c pentru tipul de date char

%lf pentru tipul de date double (Atenţie: este lf şi nu 1f)

Exemplu:

Pentru a citi un număr întreg de la tastatură pe care să-l memorăm în variabila număr, se foloseşte secvenţa de program:

int numar;

scanf("%d”,&numar);

Exemplu:

Pentru a citi de la tastatură, folosind o singură instrucţiune scanf(), 4 valori numerice, şi anume: două numere întregi, un caracter şi un număr real, se foloseşte secvenţa de program:

int i1,i2;

char c; double r;

scanf(“%d%d%c%lf”,&i1,&i2,&c,&r);

Datele de citit, se tastează separate prin caracterele: spaţiu (blank) sau TAB sau ENTER.

Pentru a citi date de tip caracter se poate folosi şi instrucţiunea getch(). Această funcţie returnează codul ASCII al tastei apăsate.

Exemplu:

int c=getch();

Folosind funcţia getch(), caracterului tastat nu i se face ecou pe ecran. Pentru a i se face ecou, se foloseşte o variantă a acestei funcţii, şi anume funcţia getche().

Atât funcţia getch(), cât şi funcţia scanf(), aşteaptă până când utilizatorul tastează datele.

Pentru a detecta dacă s-a apăsat sau nu o tastă, fără a aştepta apăsarea efectivă, se foloseşte funcţia kbhit(). Aceasta funcţie nu are nici un parametru. Ea întoarce ca rezultat, valoarea 0, dacă nu a fost apăsată nici o tastă, şi o valoare diferită de 0, dacă a fost apăsată o tastă. Funcţia kbhit(), examinează bufferul tastaturii în care sunt automat stocate caracterele tastate. Dacă nu este nici un caracter prezent, întoarce drept rezultat valoarea 0. Funcţia kbhit() nu aşteaptă apăsarea unei taste, programul continuând cu următoarea instrucţiune din program.

Exemplu:

int este=kbhit();

Pentru a afişa date pe monitor, în modul text, se foloseşte funcţia printf(). Ea afişează texte şi eventual, conţinutul unor variabile, sub controlul unor formate de afişare, începând de la poziţia curentă a cursorului. În cazul textului, pot apărea anumite caractere speciale, ce nu sunt afişate ca atare, denumite secvenţe escape.

Caractere speciale uzual folosite în textul de afişat sunt:

n - are rolul de a muta cursorul la începutul liniei următoare

t - are rolul de a avansa cursorul cu un TAB.

- afişează caracterul

” - afişează caracterul ”

Exemplu:

printf("Numele directorului curent este: C:TURBO");

Pentru a afişa, pe lângă texte, şi conţinutul unor variabile, sintaxa, în cazul general, este următoarea:

printf("Sirul de texte si formate",lista de variabile);

Cele mai utilizate formate de afişare, sunt următoarele:

%d pentru variabile de tipul int

%c pentru variabile de tipul char

%lf pentru variabile de tipul double. (Atenţie: este lf şi nu 1f)

%f pentru variabile de tipul float

Exemplu:

printf("x=%d,y=%d",x,y);

2.2. Instrucţiunea de atribuire

Valoarea depozitată într-o locaţie de memorie, poate fi schimbată printr-o operaţie de atribuire. Ca operator de atribuire, în limbajul C, se foloseşte semnul egal.

Sintaxa operaţiei de atribuire este următoarea:

nume_variabilă = expresie ;

Exemplu:

x=2.5;

Se citeşte: x “primeşte” valoarea 2.5.

În urma acestei operaţii, în variabila x se memorează valoarea 2.5 . Variabila x trebuie declarată de tipul real (float sau double).

Exemplu:

x=x+1;

Se citeşte: x “primeşte” vechea valoare a lui x crescută cu 1.

Această operaţie de creştere a conţinutului unei variabile cu o unitate, se cheamă incrementare. Incrementarea fiind o operaţie des întâlnită în programe, în limbajul C există un operator special ce o realizează: operatorul ++ . Acesta este un operator unar şi el poate fi plasat fie la stânga, fie la dreapta unui operand. Acţiunea lui va fi diferită însă, depinzând de poziţia lui (în stânga sau în dreapta operandului).