Comerțul Interior și Exterior pe Teritoriul României până la Primul Război Mondial

1.1 Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte comerţul interior şi exterior care s-a realizat pe teritoriul ţării noastre până la Primul Război mondial.

Pe parcursul lucrării vom defini conceptul de comerţ, vom arăta ce reprezintă acesta şi ce presupune şi vom expune motivele care au dus la nevoia apariţiei sale încă din timpuri străvechi.

Caracteristicile comerţului din fiecare perioadă vor fi evidenţiate din punct de vedere cronologic, vom pleca de la epoca de început a comerţului în ţara noastră (cea din timpul geto-dacilor) şi vom ajunge până la începutul Primului Război Mondial.

Comerţul este un element indestructibil al oricărei economii, economia oricărui stat depinzând de el şi de reuşita sa.

Bilanţul pozitiv al comerţului interior şi exterior este un element ce contribuie la creşterea economică a ţării. În cazul în care acesta este negativ, el trebuie compensat prin alte aspecte care să meargă bine ale economiei.

Încă din perioada geto-dacică avem dovezi ale existenţei comerţului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Obiectele din ceramică erau aduse în teritoriu prin intermediul schimbului, pentru a fi obţinute dacii cedând alte obiecte pe care le posedau sau plătindu-le cu monede, în special cu cele din bronz.

Comerţul a înregistrat perioade de progres şi de regres în ţara noastră până la Primul Război Mondial, acestea fiind influenţate de mai multe aspecte, conflictele punându-şi amprenta din punct de vedere negativ asupra sa.

De exemplu, în perioada de după retragerea aureliană, atunci când Imperiul romano-bizantin era atacat de migratori, schimburile economice au avut de suferit în ceea ce priveşte teritoriile de la nordul Dunării.

Influenţa Imperiului romano-bizantin nu s-a mai putut exercita cu aceeaşi putere ca înainte, acest fapt contribuind la un comerţ mai slab.

Diversele perioade au fost mai înfloritoare sau mai puţin înfloritoare în ceea ce priveşte comerţul în ansamblul său, dar şi în ceea ce priveşte un aspect al acestuia, comerţul interior sau cel exterior.

De exemplu, în secolele XI-XIV comerţul intern a fost slab dezvoltat, el realizându-se în special prin târgurile care aveau loc periodic.

Spre deosebire de acesta, în aceeaşi perioadă, comerţul extern a cunoscut o perioadă foarte bună. Poziţia geografică a încurajat acest lucru, prin Ţările Române trecând importante drumuri comerciale, ceea ce a adus beneficii economiilor Ţărilor Române.

Drumurile de comerţ ce legau Europa apuseană şi centrală de ţărmurile pontice sau de Peninsula Balcanică treceau prin Transilvania şi Ţara Românească. Cu ajutorul Ţării Româneşti se putea ajunge la oraşele de pe ţărmul Adriaticii, în timp ce Moldova facilita legătura dintre Marea Baltică şi Marea Neagră.

Ţările Române le vindeau în această perioadă negustorilor străini animale (vite, cai), piei făcute din acestea, peşte, ceară şi alte obiecte de care negustorii din afară aveau nevoie şi pe care locuitorii din Ţara Românească şi Moldova le deţineau într-o proporţie mare.

În Ţara Românească şi în Moldova erau aduse mărfuri din Orient, mirodenii şi piper. De asemenea, din Europa centrală şi apuseană erau aduse arme, postavuri, unelte folosite la agricultură.

Vom încerca, pe parcursul lucrării, să facem o analiză cât mai amănunţită a comerţului ce a avut loc, de-a lungul timpului, pe teritoriul ţării noastre şi să evidenţiem aspectele care au mers bine, cele care au mers mai puţin bine şi perioadele în care s-a întâmplat acest lucru.