Ambalajul ca atribut al calității comerciale a mărfurilor

INTRODUCERE

Ambalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie.

Operaţia de ambalare este un procedeu sau o metodă prin care se asigură, cu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului în timpul manipulării, transportului, depozitării, vânzării, contribuind la înlesnirea acestora, până la consumare sau până la expirarea termenului de garanţie.

În practica curentă se mai întâlneşte şi termenul depreambalare, care reprezintă ambalarea parţială a produselor efectuată la locul de producţie sau de depozitare, în scopul prevenirii unor deteriorări pe fazele de producţie.

De asemenea, unele produse sunt preambalate înaintea vânzării folosind ambalajele de desfacere. Ambalajul mărfurilor poate fi privit şi analizat din două puncte de vedere: tehnic şi economic. Din punct de vedere tehnic ambalajul mărfurilor constituie un ansamblu de materiale destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produsului, destinat facilitării tuturor operaţiilor ce urmează în circuitul economic după ambalarea produselor.

Sub aspect economic ambalajul este privit ca un produs finit deoarece în el s-au investit cheltuieli materiale şi umane pentru obţinerea lui. În comerţul actual, practic nu se mai poate concepe marfa fără ambalajul ei.

CAPITOLUL I

FUNCŢIILE, ROLUL ŞI NECESITATEA AMBALAJELOR

1.1. Functiile si rolul ambalajelor

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 94/62 /EC din 20 dec. 2004 privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, defineşte ambalajul în felul următor: ”ambalaj” înseamnă toate produsele executate din orice material de orice natură destinate să fie utilizate pentru cuprinderea, protecţia, manipularea, livrarea şi prezentarea de bunuri, de la materii prime la bunuri procesate, de la producător la utilizator sau consumator. Elementele “nereturnabile” folosite în aceleaşi scopuri vor fi de asemenea considerate ambalaje.

Ambalajele constau numai din :

• ambalaje de vânzare sau ambalaje primare, de exemplu ambalaje concepute aşa încât să constituie o unitate de vânzare către utilizatorul sau consumatorul final la punctul de cumpărare;

Dezvoltarea ambalajului în sectorul industriei agroalimentare (în care se regăseşte 2/3 din ambalajul care ajunge pe piaţă ) este legată direct de schimbările care intervin în obiceiurile de consum şi de rolul ambalajului în distribuţia modernă .

Asupra ambalajului au impact direct unele tendinţe generale în stilul de viaţă şi consum:

• destructurarea meselor şi dezvoltarea porţiilor individuale ;

• multiplicarea meselor servite în afara familiei în ţările dezvoltate ;

Schimbările în structurile de distribuţie, dezvoltarea autoservirii, deplasarea către zonele periferice ale oraşelor şi progresul în procesarea şi logistica informaţiei au ajutat nu numai la îmbunătăţirea funcţiei tehnice a ambalajului, dar au întărit funcţia comercială şi de marketing.