Condiții de Fond și de Formă pentru Încheierea Căsătoriei

I. NOŢIUNEA ŞI CARACTERELE JURIDICE ALE CĂSĂTORIEI

Într-o societate aflată în permanentă transformare, instituţia căsătoriei a dăinuit de-a lungul timpului păstrându-şi menirea de a fi piatra de temelie a societăţii civile.

Constituind unitatea grupală fundamentală a societăţii, familia a reprezentat şi reprezintă o temă predilectă de reflecţie şi analiză a spiritualităţii umane, a politicii sociale, dar şi a mai multor discipline ştiinţifice: sociologia, medicina, psihologia, ştiinţele juridice etc, fiecare propunându-şi să surprindă, dintr-o perspectivă specifică şi specializată dimensiunile, dinamica şi funcţiile grupului familial.

Complexitatea acestei forme de comunitate umană, determinată de multitudinea şi varietatea de relaţii care se stabilesc între cei care o compun, precum şi între familie, ca entitate distinctă şi societate, la care se adaugă evoluţia în timp a trăsăturilor sale caracteristice, face dificilă încercarea de a defini familia într-o formulă cuprinzătoare. Familia este o realitate biologică, prin uniunea ce se realizează între bărbat şi femeie şi prin procreare; este o realitate socială, fiindcă prin ea se realizează o comunitate de viaţă între cei care o compun; este o realitate juridică, fiindcă societatea reglementează prin norme juridice cele mai importante relaţii din cadrul ei

În sens sociologic, familia ca formă specifică de comunitate umană - desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, care se caracterizează prin comunitate de viaţă, interese şi întrajutorare. în acest înţeles se poate spune că familia este o realitate socială prin comunitatea de viaţă dintre soţi, dintre părinţi şi copii, precum şi dintre alte rude. în cadrul relaţiilor de familie apar aspecte morale, psihologice, fiziologice şi economice între cei care formează comunitatea de viaţă şi interese. Relaţiile de familie au un caracter de complexitate pe care nu-l găsim la alte categorii sociale. Avându-se în vedere un anumit aspect al relaţiilor de familie, am mai spus că familia este o realitate biologică prin uniunea dintre bărbat şi femeie şi prin procreaţie. Luând naştere prin căsătorie, familia începe prin a fi formată din soţi.

Familia tipică este aceea care este formată din părinţi şi copii. în mod obişnuit familia dă naştere următoarelor raporturi:

- de căsătorie, care constituie baza familiei;

- cele dintre soţi, care constituie efectele căsătoriei;

- cele dintre părinţi şi copii, care sunt rezultatul raporturilor dintre soţi;

- dintre alte persoane care mai fac parte din familie

Sociologii disting familia simplă sau nucleară, formată din părinţi şi copiii lor necăsătoriţi, şi familia extinsă sau largă, formată şi din alte persoane decât în primul caz. în sens restrâns, familia, ca nucleu social elementar, cuprinde pe soţi şi pe descendenţii necăsătoriţi ai acestora. Această familie structurată pe două generaţii a luat locul familiei tradiţionale, structurată pe mai multe generaţii, extinsă în societăţile cu o economie nedezvoltată, rurală.

Din perspectivă juridică, familia a fost definită ca formă de organizare a vieţii în comun a grupului de persoane între care există drepturi şi obligaţii izvorâte din căsătorie, rudenie (inclusiv adopţie) precum şi alte raporturi asimilate sub unele aspecte relaţiilor de familie. Familia ne apare astfel, ca formă juridica recunoscută de convieţuire a unor persoane între care s-au stabilit relaţii de ordin personal, nepatrimonial, cât şi relaţii de ordin patrimonial.

Aflată la temelia familiei, căsătoria generează raporturi multiple şi complexe între membrii ei: între soţi iau naştere relaţii personale şi patrimoniale, de asemenea între soţi şi copiii rezultaţi din căsătorie, părinţii fiind datori să crească copiii, îngrijind de sănătatea, dezvoltarea lor fizică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestora , dintre aceste raporturi, numai unele fac obiectul reglementării juridice, raporturile de natură morală, etic si rituală sunt lăsate la aprecierea soţilor, care-şi vor pune asupra lor amprenta propriei personalităţi. Articolul 2 din Codul Familiei, sintetizând principiile care stau la baza familiei, prevede că, relaţiile de familie se bazează pe prietenie şi afecţiune reciprocă "între membrii ei, care sunt datori să-şi acorde unul altuia sprijin moral şi material", creând astfel cadrul pentru o minimă organizare juridică a raporturilor personale dintre membrii familiei. Majoritatea reglementărilor cuprinse în Codul Familiei sunt dedicate raporturilor patrimoniale, în special celor dintre soţi, acestea prin natura lor fiind mai susceptibile de a fi cuprinse în norme juridice.