Cuprins
- Introducere pag.5-7
- Capitolul I-Căsatoria pag.8-35
- Capitolul II-Căsătoria pag.35-65
- Concluzii I pag.65-70
- Concluzii II pag.70-75
- Rezumat română-engleza pag.75-78
- Referințe bibliografice pag.78-85
Extras din licență
Introducere
Căsătoria este uniunea liber consim¬tă intre un bărbat şi o femeie, care se încheie potrivit dispozi¬ţiilor legale, cu scopul de a întemeia o familie.
„Căsătoria" are în dreptul nostru un dublu înţeles. El desemnează, în primul rând, actul juridic pe care îl încheie cei ce vor să se căsătorească, în al doilea rând, el desemnează şi situaţia juridică, în princi¬piu permanentă, a celor căsătoriţi, situaţie care se naştedrept efect al actului juridic odată încheiat. Prin conceptul de act juridic al căsătoriei se înţelege un act juridic bilateral şi solemn, prin care viitorii soţi consimt, în mod public, să devină soţi, calitate în care li se aplică de drept statu¬tul legal de persoane căsătorite. În ce priveşte cel de al doilea înţeles al termenului de căsăto¬rie şi anume situaţia juridică de căsătorie, el mai este desemnat în limbajul juridic şi cu terminologia de „legătură juridică din¬tre soţi", „stare juridică de căsătorie", „statut juridic", sau „sta¬tut legal al soţilor", „uniune dintre soţi", „legătură conjugală", „legătură matrimonială”
Caracterele juridice ale casatoriei sunt:
a) Căsătoria este o uniune dintre bărbat şi femeie;
b) Căsătoria este liber consimţită. Viitorii soţi pot să hotă¬rască singuri dacă se căsătoresc sau nu, fără vreun ames¬tec al altor persoane;
c) Căsătoria este monogamă. Nici o persoană nu poate fi căsătorită în acelaşi timp decât cu o singură persoană de sex opus. Legea pedepseşte bigamia, consacrând astfel monogamia;
d) Căsătoria se încheie în formele cerute de lege. Ea are deci un caracter solemn, se încheie în mod public în faţa unei autorităţi de stat, într-o zi dinainte stabilită, prin partici¬parea personală şi obligatorie a viitorilor soţi;
e) Căsătoria are un caracter civil. Viitorii soţi când încheie actul căsătoriei îşi exprimă personal consimţământul în faţa ofiţerului de stare civilă, în scopul de a produce efec¬tele juridice care rezultă din căsătoria reglementată impe¬rativ de lege. Potrivit dispoziţiilor constituţionale, art. 44 pct. 3, soţii pot celebra şi religios căsătoria dar numai după încheierea ei civilă. Celebrarea religioasă nu produce nici un efect juridic;
f)Căsătoria se încheie pe viaţă. Ea poate fi desfăcută numai în condiţiile expres prevăzute de lege;
g)Căsătoria se întemeiază pe deplina egalitate dintre băr¬bat şi femeie. Această egalitate se manifestă atât în rapor¬turile dintre soţi, cât şi faţă de copii. Ea există în toate domeniile vieţii sociale;
Scopul încheierii căsătoriei se deduce din Noul Cod Civil, conform căruia familia are la bază căsătoria liber consimţită între soţi. Deci, implicit, proximul şi necesarul efect al căsătoriei este apariţia unei familii.
De fapt, după cum s-a mai precizat în cuprinsul lucrării, în planul dreptului intern, scopul căsătoriei este consacrat chiar de Constituţie, care, în art. 48 alin. (1), prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor. Altfel spus, în concepţia legiuitorului constituţional, familia, pentru a fiinţa, presupune cu necesitate existenţa valabilă şi anterioară a unei căsătorii.
In înţeles restrâns sunt denumite condiţii de fond acele cerinţe legale care, pentru a se putea încheia căsătoria, trebuie să existe, ca de exemplu; împlinirea vârstei matrimoniale; consimţământul la căsătorie; comunicarea reciprocă a stării sănătăţii viitorilor soţi.
Impedimentele la căsătorie, în sens restrâns, sunt împrejurări de fapt sau de drept a căror existenţă împiedecă încheierea căsătoriei, cum ar fi: existenţa unei căsătorii nedesfăcute a unuia dintre viitorii soţi, rudenia, adopţia, tutela, alienaţia şi debilitatea mintală.
În înţeles larg, atât condiţiile de fond cât şi impedimentele, sunt deopotrivă denumite condiţii de fond la căsătorie, deoarece şi unele şi altele, după caz, trebuie să existe sau să nu existe, în momentul încheierii căsătoriei, de unde şi formularea pozitiva sau negativă a acestora.
Capitolul I
Considerente generale despre căsătorie
Secțiunea I. Noţiunea de căsătoriei
1. Înţelesul termenului de căsătorie.
Termenul de „căsătorie" are în dreptul nostru un dublu înţeles. El desemnează, în primul rând, actul juridic pe care îl încheie cei ce vor să se căsătorească, în al doilea rând, el desemnează şi situaţia juridică, în princi-piu permanentă, a celor căsătoriţi, situaţie care se naştedrept efect al actului juridic odată încheiat Dublul înţeles al terme¬nului de căsătorie rezultă din analiza textului Noului Cod Civil ; astfel, pentru a desemna înţelesul de act juridic putem exempli¬fica cu: art. 259 alin. 2 „căsătoria liber consimţită între soţi", 279 alin. 1 „căsătoria încheiată în faţa delegatului de stare civilă", art. 293 alin. 1 „este nulă căsătoria încheiată cu încălcarea legii", iar pentru a desemna sensul de situaţie juridică a soţilor, putem cita: art. 311 care reglementează numele purtat de soţi „în timpul căsătoriei" sau art. 353 care dispune în legătură cu regimul juridic al bunuri¬lor dobândite de soţi „în timpul căsătoriei" ori art. 414care con¬feră soţului statutul de tată prezumtiv al copilului „născut în tim¬pul căsătoriei".
Preview document
Conținut arhivă zip
- Imagine si Societate.docx