Caracteristicile generale ale infracțiunilor împotriva persoanei

INTRODUCERE

Lucrarea de față intitulată ”Caracteristicile generale ale infracțiunilor împotriva persoanei”, își propune să ofere un fond de informații cu privire la infracțiunile generale la care sunt supuse persoanele. În dreptul nostru penal, ocrotirea persoanei este justificată de unicitatea fiecărei ființe în parte și de capacitatea ei creatoare, deoarece ocrotirea persoanei se realizează cu privire la toate atributele acesteia viaţă, integritate corporală, sănătate, libertate şi libertate sexuală, libertatea domiciliului şi a vieţii private.

Tema ”Caracteristicile generale împotriva persoanei”, este structurată în patru capitole, fiecare capitol tratând aspect relevante cu titlu temei, având în structura ei, un cuprins, o introducere precum și propriile concluzii și o bogată și diversificată bibliografie, utilizată ca sursă de inspirație.

În primul capitol ”Considerații generale privind infracțiunile contra persoanei”, se evidențiază referințele în istoria dreptului românesc și elementele de drept comparat, precum și aspectele comune dintre Codul Penal român și alte țări

Faptele prin care se aduce atingere persoanei au fost incriminate încă din începuturile dreptului românesc, legile penale din toate epocile şi din toate orânduirile sociale au incriminat astfel de fapte, sancţionându-le cu pedepse ce variau după gravitatea urmărilor. Astfel, problematica omului nu a stat numai în atenţia juriştilor, ci şi a conducătorilor din vremurile respective, a filozofilor, a economiştilor, a politicienilor.

Formarea statelor feudale româneşti, după secolul al X-lea, a constituit o altă treaptă în evoluţia Legii ţării, iar odată cu apariţia dreptului scris, Legii ţării i s-au alăturat noi dispoziţii de inspiraţie bizantină, pentru ca, mai târziu, dreptul cutumiar să reprezinte unul dintre izvoarele textelor juridice ce vor pune bazele dreptului modern.

În perioada domnitorului Alexandru Ioan Cuza a fost pus în aplicare, în data de 1 mai 1865, Codul Penal, care a rămas în vigoare până în anul 1937 în această legislație, atât infracțiunile, cât și pedepsele urmau o clasificare tripartită, de menționat că, în ceea ce privește Codul penal din anul 1937 intrat în vigoare la 1 ianuarie 1937, acesta a menținut clasificarea tripartită a infracțiunilor în crime, delicte și contravenții.

Codurile penale moderne incriminează fără excepţie faptele care aduc atingere relaţiilor sociale privind omul, spre exemplu, în ceea ce privește violul, infracțiune îndreptată împotriva libertății sexuale a persoanei, Noul Cod Penal francez, intrat în vigoare la 1 mai 1994, în titlul II, denumit Fapte care prefigurează persoana umană, incriminează faptele îndreptate contra vieții persoanei în Secțiunea a 3-a a Capitolului II, unde sunt încriminate agresiunile sexual: violul, art. 222-23, alte agresiuni sexuale, art. 222-27; obținerea prin abuz de satisfacții sexuale, art. 222-23 și în Secțiunea 4-a este încriminat traficul de stupefiante.

Codul Penal german reglementează infracțiunile contra vieții în Capitolul 16. În Capitolul 13 sunt încriminate faptele contra inviolabilității sexuale și Codul Penal spaniol prevede în Capitolul IV, Titlul IX, Infracțiuni contra libertăților sexuale. În Codul Penal suedez, violul este prevăzut de art. 1 din Capitolul VI, având următorul conținut legal: dacă prin violență sau prin amenințare implicând un pericol iminent exercitat împotriva ei, un bărbat constrânge o femeie la un raport sexual, acesta va fi condamnat pentru viol, la închisoare de la 2 la 10 ani.

În Codul penal maghiar, violul este reglementat în Capitolul XIV Infracțiuni contra căsătoriei, familiei, a tineretului și a moralei sexuale și, de asemenea, subiect pasiv sau activ poate fi orice persoană, indiferent de sex. În Codul penal federal al S.U.A. violul este incriminat de art. 2242, având următorul conținut: oricine sub jurisdicția specială maritimă și teritorială a S.U.A. sau într-o închisoare federală, cu bună știință determină altă persoană să se angajeze într-un raport sexual prin amenințarea acelei persoane ori prin insuflarea unui sentiment de teamă sau se angajează într-un raport cu o altă persoană dacă acea persoană poate fi incapabilă să-și dea seamă de natură conduitei sale; fizic incapabilă de a se opune sau și-a exprimat refuzul de a fi angajat în acel raport sexual, sau pune în executare hotărârea de a proceda în modurile arătate va fi amendat conform prevederilor acestui titlu, închisoare nu mai mult de 20 ani, ori ambele.

Capitolul al II-lea ”Infracțiuni contra integrării corporale sau sănătății persoanei”, evidențiază subgrupa infracțiunilor împotriva integrității corporale sau sănătății persoanei care este prevăzută, așadar, în titlul II, capitolul II, secțiunea a II-a din partea specială a Codului Penal și este intitulată generic lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

În această subgrupă sunt încriminate faptele de pericol social comise prin metode și mijloace specifice și prin care se aduce atingere, se vatămă dreptul persoanei la integritate corporală și sănătate, adică acele fapte care au ca rezultat pricinuirea de suferințe fizice ori de vătămări integrității corporale sau sănătății persoanei.

Ocrotirea, apărarea persoanei, prin mijloacele dreptului penal, împotriva faptelor prin care se atentează la integritatea corporală sau la sănătatea sa, s-a impus întrucât integritatea fizică și psihică a persoanei constituie, ca și viața, o valoare socială importantă a cărei atingere lezează însăși existența și normala desfășurare a relațiilor sociale formate în jurul acestei valori.