Conflictele de muncă - privire specială asupra grevei

CUVÂNT ÎNAINTE

______________________________

Conflictele de muncă au fost considerate dintotdeauna o problemă extrem de delicată, iar majoritatea țărilor o abordează cu o deosebită responsabilitate.

Peste tot în lume, starea conflictuală generală care declanșează greve, se naște din confruntarea a doi „actori“ numiți parteneri sociali, salariații reprezentați sau nu de sindicate și angajatorii (patronatul).

O cauză esențială a conflictelor de muncă care se finalizează, în general, prin grevă, sunt condițiile de salarizare care determină în mod preponderent nivelul și calitatea viații. Salariații nu doresc decât un standard de viață acceptabil. Illo tempore, în conflictele de interese totul se rezumă în lupta pentru satisfacerea unor nevoi diferite, salariații luptă pentru viață, în timp ce patronii își concentrează întreaga activitate pentru obținerea de profit.

În limbajul fluent greva este asimilată de cele mai multe ori cu conflictul de muncă, poate pentru că timp de secole a fost considerată un fenomen violent ce se asimila cu politicul și mișcările revoluționare.

Într-adevăr, greva este un fenomen complex, manifestarea cea mai vizibilă a nemulțumirii salariaților, ultimatum-ul la care aceștia recurg pentru a-și valorifica revendicările.

Această lucrare își propune să argumenteze existența acestui fenomen în fapt și în drept, rolul grevei și necesitatea reglementării ei.

De asemenea, am încercat realizarea unei analize comparative a reglementărilor ce privesc dreptul la grevă în sistemul nostru de drept, în raport cu normele adoptate în cadrul Organizației Internaționale a Muncii, Consiliul Europei și al Uniunii Europene și să demonstrăm că deosebirile dintre dreptul intern și cel internațional în această materie sunt în ultimă instanță de gen și nu de substanță.

Adoptat prin asumarea răspunderii guvernamentale, Codul Muncii, intrat în vigoare în martie 2003, a fost conceput pentru armonizarea legislației interne cu cea internațională, în special cea comunitară. În acest sens, am urmărit să subliniem impactul lui în reglementarea conflictelor de muncă și în special asupra grevei, dar și contradicțiile și criticile deja formulate în legătură cu unele prevederi.

Cele mai recente acte normative, inclusiv noua lege a sindicatelor se regăsesc în cadrul lucrării, făcând din aceasta și un instrument de orientare în această materie.

În încercarea de a ține pasul cu modificările legislative a rezultat o lucrare care exprimă, în fapt că indiferent de argumente, conflictul de muncă, în faza sa finală de grevă, este un fenomen normal și inevitabil în raporturile de muncă, iar “dezastruoasele“ consecințe care-l pot însoți nu sunt rezultatul prezenței conflictului în sine, ci în mod special al modului în care este abordat.

Așadar, am considerat că pentru înțelegerea complexității conflictelor de muncă ar fi edificatoare afirmațiile: “Conflictul este un aspect al tuturor fenomenelor naturale [...], o parte indispensabilă a vieții, a schimbării, a creării de noi forme [ ]. Forțele se influențează reciproc, la fel ca oamenii, care reprezintă la rândul lor niște forțe, suntem influențați de ceea ce influențăm. Conflictul va înceta doar în condițiile în care universul însuși va atinge o stare de echilibru perfect, caz în care nu am mai exista. Viața însăși, ca reprezentare este un mijloc de menținere a dezechilibrului“.

F. Barron, Creatisity and Psychological Health, NY: Creative Education Fondation Press, Buffalo, 1990, p. 233.

CAPITOLUL I

NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND CONFLICTELE DE MUNCĂ ȘI GREVA

SECȚIUNEA 1 DEFINIREA NOȚIUNILOR: ”CONFLICT DE MUNCĂ”, “CONFLICT COLECTIV DE MUNCĂ”, ”CONFLICT DE INTERESE” ȘI “GREVĂ”

În evoluția legislației muncii un moment semnificativ îl reprezintă adoptarea Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă , ca o expresie a racordării conflictelor de muncă la realitățile pe care le impune economia de piața și legislația comunitară europeană. Prin noua reglementare a conflictelor de muncă s-au creat condițiile pentru promovarea unui nou Cod al muncii .

Legea nr. 168/1999 (legea cadru în domeniul conflictelor de muncă), cât și noul Cod al muncii, utilizează sintagma conflict de muncă. La adoptarea acestei sintagme (conflict de muncă în loc de conflict colectiv de muncă ) s-a plecat de la faptul că pentru definirea conflictelor de muncă nu ar fi important numărul de participanți, ci obiectul conflictului, incluzând în sfera ei și conflictul individual de muncă. Potrivit art. 248

alin.1 din Codul muncii, conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali în raporturile de muncă. Însă, nu orice neînțelegere dintre partenerii sociali constituie un conflict de muncă . Pentru a constitui un conflict de muncă trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege: să se refere la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaților și să rezulte din legi ori din alte acte normative precum și din contractele colective sau individuale de muncă.