Dreptul Muncii - 2013

În viaţa socială, munca se prestează într-o multitudine de raporturi juridice, deci munca se poate presta într-un raport juridic de muncă, dar se poate presta şi într-un raport de muncă civil sau administrativ, ceea ce înseamnă că prestarea muncii se poate face fie în baza unui CIM, fie în baza unui contract civil de prestări servicii, fie în baza unui contract administrativ.

Dintre acestea, cele mai numeroase sunt raporturile juridice de muncă, adică o relaţie socială în cadrul căreia se munceşte în favoarea altuia, fiind reglementată de norme juridice, se converteşte într-un raport juridic de muncă.

În România, reglementarea raporturilor juridice de muncă cunoaşte 2 etape, reglementate din cadrul orânduirii capitaliste. În perioada capitalistă există 2 etape:

- Contract de muncă, considerat un fel de CM

- 2003 => Codul Muncii.

În perioada socialistă, CM din 1950, care este propriu-zis, primul CM din România şi CM din 1973, care a dăinuit prin acordul de muncă din 2003.

Până după Al Doilea Război Mondial, calificarea muncii era controversată, dacă este sau nu o marfă. Imediat după Al Doilea Război Mondial, Organizaţia Internaţională a Muncii a prevăzut că munca nu este o marfă. Aşadar, în pofida afirmaţiilor din domeniul ştiinţelor economice, potrivit cărora munca este o marfă, în realitate, conform CIM, ea nu este o marfă.

De aceea sunt legi, cum este Legea concurenței şi Legea comerţului electronic, care nu se aplică şi muncii. Cu toate acestea, trebuie spus că munca are şi un anumit caracter specific mărfurilor, dar sunt subsidiare.

Munca se poate presta în afara unor raporturi juridice de muncă, adică în cadrul unor raporturi juridice în care se munceşte, dar fără a fi vorba de un raport juridic de muncă. Sunt astfel:

- Munca voluntară, raport de natură civilă.

- În cazul executării unei obligaţii legale, raport de natură administrativă (elevi, studenţi în practică, rezervişti, persoane concentrate sau mobilizate.

- În baza unor raporturi civile, numite prestări de servicii.

Nu se realizează muncă în baza unui contract de muncă în ipoteza zilierilor, reglementaţi de Legea nr. 52/ 2011. În cazul lor, în pofida dezbaterilor existente în doctrina juridică, munca se prestează în baza unui contract civil.

O sferă largă de raporturi juridice care se prestează în baza unor contracte civile, este cea reprezentată de activităţile independente, în care intră 2 categorii:

1. PFA şi întreprinderile familiale

2. Profesiile liberale: avocaţi, experţi contabili, medici, notari, arhitecţi, executori judecătoreşti, mediatori, detectivi particulari.

Fiecare profesie liberală are un act normativ propriu, deci o reglementare de sine stătătoare. Legea impune condiţia studiilor superioare şi munca se prestează faţa de un altul, un client, în baza unui contract civil.

O a doua categorie nu prestează în cadrul unor raporturi juridice de muncă (demnitarii, funcționarii publici în baza Legii nr. 188/ 1999, Statutul funcționarilor publici, magistrații, soldații, preoții).

Izvorul poate fi:

- CIM, raport reglementat de CM

- Contractul administrativ (funcționarii publici)

- Contractul civil (zilierii)

CIM => raporturi juridice de muncă

raporturi juridice de muncă => CIM, contractul administrativ, contractul civil.

În doctrina juridică există controverse în legătură cu obiectul diferitelor munci, adică în legătură cu raporturile juridice care sunt cuprinse în această ramură şi fac obiectul analizei ştiinţifice a dreptului muncii. Aşadar, conceptual, prin obiectul unei ramuri de drept se înţeleg acele raporturi juridice legate între ele, care fac parte din ramura respectivă.

Într-o primă opinie, se susţine că dreptul muncii nu ar avea ca obiect toate raporturile juridice de muncă, prin urmare, raporturile juridice de muncă ale salariaţilor, ale funcţionarilor publici, ale demnitarilor, magistraţilor, membrilor cooperatori. Este o viziune extinsă.

În momentul de faţă, nu este o teorie corectă, deoarece caută să-şi anexeze anumite categorii de raporturi juridice de muncă pe care legiuitorul nu le-a avut în vedere la elaborarea CM.

Art. 2, CM enumeră o serie de categorii de raporturi juridice de muncă, toate având drept caracteristică faptul că se nasc pe baza încheierii CIM. Acele raporturi juridice de muncă care nu se nasc pe această bază, ci, din contră, pe baza altor temeiuri (funcţionari publici, demnitari), nu fac parte din obiectul dreptului muncii.