Dubla impunere internațională

In orice orânduire socială, „sistemul veniturilor publice este determinat de forma de proprietate asupra mijloacelor de producţie şi de sfera relațiilor marfă-bani”. La formarea veniturilor publice ordinare participă regiile autonome, societăţile comerciale, organizaţiile cooperatiste şi persoanele fizice. Putem defini sistemul fiscal ca reprezentând „totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele juridice şi persoanele fizice care alimentează bugetele publice"

In practica financiară, se utilizează şi noțiunea de «fiscalitate», care este definită ca un „sistem de constituire a venitului statului prin redistribuirea venitului naţional cu aportul impozitelor şi taxelor, reglementat prin norme juridice" Sistemul fiscal cuprinde o diversitate de impozite, taxe şi alte vărsăminte oblig-torii, care afectează veniturile tuturor persoanelor fizice sau juridice, ponderea efortului fiscal fiind suportată de masa populaţiei , mai ales prinintermediul preţurilor. Pentru o bună funcţionare a economiei, este necesară asigurarea unei stabilităţi a sistemului fiscal.

Frecventele modificări şi completări care se aduc reglementărilor fiscale creează greutăţi in cunoaşterea corectă şi aplicarea unitară a legislaţiei fiscale. De asemenea, prin acest fenomen se creează şi o stare de neincredere şi nesiguranţă investitorilor interni şi străini pentru soarta investiţiei pe care intenţionează s-o facă.

Reglementările legale adoptate după Revoluţia din Decembrie 1989 permit a se observa câteva orientări spre care s-a indreptat noul sistem fiscal:

a) reforma fiscală care se realizează in România are in vedere, in principiu, condiţiile sociale şi economice specifice etapei actuale de dezvoltare.

Sistemul fiscal este conceput pentru a corespunde cerinţelor impuse de reforma social-economică aflată in plină desfăşurare. Nu este posibil să se copieze un sistem fiscal specific unor anumite state avansate, deoarece condițiile economice şi sociale sunt esenţial diferite, dar se poate încerca o armonizare fiscală cu sistemele fiseale mai avansate;

b) prin reformă fiscală se urmărește costruirea unui sistem fiscal coerent, echitabil și eficient.

După Revoluția din 1989 a fost inițiat cadrul legislative al privatizării, prin adoptarea unor măsuri de stimulare a acesteia, atât in ce privește sectorul de stat cât și in organizarea activitățiilor pe baza liberei initiative și atragerii capitalului strain. In domeniul agricol a fost creat cadrul legal pentru extinderea și incurajarea sectorului privat. In aceste condiții apare necesară organizarea unui sistem fiscal coerent si eficient bazat pe obținerea veniturilor publice pe cale fiscal și nu prin metode administrative.

Infăptuirea pieţei unice între ţările membre ale comunităţii europene, ca o etapă mai avansată in procesul de integrare economică, impune rezolvarea problemelior Iegate de armonizarea fiscală. Pornind de la definirea pieţei unice ca un spaţiu fără frontiere, deducem că existenţa vămilor destinate controlului mărfurilor ar constitui o frână in calea schimburilor comerciale ale statelor membre.

Considerând că frontiera fiscală semnifică detaxarea exportului şi taxarea impor-tului, suprimarea frontierelor va conduce la dispariţia acestui mecanism al formalităţilor şi al amânărilor. Desfiinţarea frontierelor fiscale constă ininlocuirea principiului destinaţiei (aplicat in prezent) cu cel al de origine, ceea ce inseamnă că suportarea sarcinii fiscale se face in statul unde s-au produs bunurile şi serviciile, indiferent unde acestea urmează să fie consumate.

Statele membre, dar şi nemembre ale Comunităţii Europene, trebuie să acţioneze in mod concertat in vederea prevenirii eroziunii incasărilor fiscale şi păstrării, in acest mod, a suveranităţii lor in domeniul fiscal. Pentru soluţionarea problemelor interdependente, care presupun o abordare coordonată la nivel comunitar, politica fiscală a fiecărui stat trebuie să acţioneze pe mai multe planuri:

-în materie de T.V.A. (taxa pe valoarea adăugată) se impune un sistem simplu, obiectiv şi modern, care să răspundă atât operaţiunilor intracomunitare cât şi celor naționale;

-realizarea unei apropieri a ratei accizelor;

- în ceea ce priveşte impozitarea persoanelor fizice, este necesară aplicarea unui trata-ment nondiscriminatoriu pentru lucrătorii transfrontalieri şi nerezidenţi impozabili;

-în legătură cu fiscalitatea agenţilor economici se va impune desfiinţarea barierelor fiscale asupra fluxurilor transfrontaliere de venituri (de ex: tratament discriminatoriu al filialelor şi întreprinderilor cu sediul stabil in alte ţări membre ale comunităţii)

Realizarea armonizării fiscale are ca principal obiectiv aplicarea principiului ţării de origine in raport cu impozitarea indirectă, mai ales a T.V.A., căreia îi revine ponderea cea mai mare in cadrul impozitelor indirecte. Nerespectarea acestui principiu insă, poate conduce la apariția unor consecinţe negative, precum:

- relansarea fraudei fiscale;

-incitarea fiscală de a importa din anumite state membre, fără a ţine cont de criterii strict economice;

- repercusiuni in bugetele naţionale, fie pozitive, in cazul ratelor de impozit scăzute, care favorizează schimburile comerciale, fie negative, in caz contrar.

Aplicarea principiului ţării de origine necesită soluţionarea anumitor aspecte:

- natura juridică a T.V.A., pentru că, indiferent de locul perceperii (ințara de origine sau de destinaţie), aplicarea acesteia dă dreptul reducerii sale;

- probleme de trezorerie, dat fiind faptul ca T.V.A. este o importantă sursă de venit public;

- probleme de echitate economică, deoarece unele ţări membre ale Comunităţii Europene sunt preponderent exportatoare, iar altele importatoare