Piața forței de muncă în România înainte și după 2007

INTRODUCERE

În prezenta lucrare, ne vom focaliza preocupările de cercetare asupra unei teme care surprinde un important factor prezent în economia și politica României și anume piața forței de muncă. Anii aleși pentru realizarea acestui studiu sunt delimitați la un moment dat în douăparți și anume, vom descoperii piața forței de muncă în România înainte de 1 ianuarie 2007 până la începutul anului 1990, dar și după această dată importantă din istoria țării. Astfel, vom descoperi care sunt schimbările la care România a fost supusă odată cu aderarea sa la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007).

Pentru a aduce o definiție a pieței forței de muncă, trebuie mai întâi sa vedem ce reprezintă munca pentru o economie. Putem spune că munca nu este doar un efort pentru a obține doar o recompensa in bani, ci și o sursă a statusului de a petrece cea mai mare parte a zilei. Conform ideologiei marxiste, munca reprezintă o formă de exploatare a omului de către om. În zilele noastre, "exploatare" este prea mult spus, deoarece omul tinde să muncească pentru a-și câștiga respectul de sine și pentru a evolua din ce în ce mai mult.

Numeroşi autori au dat definiţii pieţei, iar una dintre ele apreciază că „ piaţa este un câmp geoeconomic specific, real sau ideal, concret sau abstract (teoretic) unde se întâlnesc şi se confruntă actorii politici şi bunurile lor, adică oferta şi cererea, un subsistem de afaceri economice de schimb şi de relaţii economice, o reţea de comunicaţii, un ordinator social care, prin intermediul pârghiilor din care se compune, reglează diviziunea muncii, coordoneazaă orientările actorilor economici și asigură echilibrul între ofertă și cerere” . De aici, putem sustrage ideea că piaţa reprezintă locul în care se întâlnesc diferiţi factori care se influenţează direct unul pe celălalt, precum- cererea şi oferta. Putem explica astfel că daca cererea este mare, automat va fi nevoie ca şi oferta să fie pe măsură. În acest mod piaţa va avea nevoie de forţă de muncă.

Piața muncii este prezentată în numeroase lucrări de specialitate ca fiind spațiul economico-social în care deținătorii de capital sau reprezentanții lor se desfașoară și tranzacționează liber. Aceștia fie dețin forța de muncă, fie au calitatea de vânzători. Având ca obiect al tranzacțiilor factorul muncă, piața muncii, prin structurarea și funcționarea sa, se detașează celelalte trăsături specifice :

-" piața muncii este segmentată la scara intregii economii naționale. Structurarea sa pe două sau mai multe subansamble face ca mobilitatea forței de muncă să fie foarte ridicată șn interiorul fiecarui sector, dar mai redus între ele, datorită lipsei de omogenitate a condițiilor de angajare și remunerare.