Argoul printre tineri

Introducere

Se știe că limba constituie cea mai desăvȃrșită creație a geniului uman. Cu ajutorul acesteia, fiecare individ a reușit să domine întregul regn, să se organizeze mai ușor în grupuri și să întemeieze societatea umană. Limbajul omenesc nu reprezintă altceva decȃt un ansamblu de semne prin intermediul căruia omul își exprimă propriile gȃnduri și emoții (vezi Baciu Got 2006: 10). În felul acesta, prin intermediul limbii, oamenii au reușit să împărtășească experiențe, să conserve și să transmită cunoștințele acumulate de generații de-a lungul anilor. Astfel ,,participȃnd la mutațiile fundamentale care intervin în societate, cuvintele devin deschise, receptive la ideile transmise de vorbitor și dinamizează limba care, în multiplele-i variante sociale și teritoriale, demonstrează a fi semper mutabilis” (Ibidem: 5).

Limba română, asemenea celorlalte limbi, se află într-o continuă evoluție, încercând să se adapteze tuturor condițiilor sociale, politice, economice și culturale. Bogăția sa este dată de varietatea vocabularului, compartimentul cel mai deschis influențelor atât interne, cât și externe. De-a lungul timpului s-a arătat că niciun vorbitor al limbii române nu cunoaște și nici nu poate cunoaște cuvintele existente în vocabularul ei. Si chiar din mulțimea de cuvinte cunoscute, orice vorbitor folosește numai o parte dintre ele, dar și acest grup de cuvinte variază după împrejurările în care trebuie să se exprime (Donici 2010: 7).

În această privință Vasile Șerban constată că ,,dacă s-ar folosi, în mare parte, același ansamblu de cuvinte, identice sau analoge, există totuși o diferențiere în ceea ce privește nuanțarea tonalității. Cu alte cuvinte, diversitatea componenței vocabularului folosit este impusă de condițiile vieții sociale, dar și de educația și gradul de instruire a vorbitorului” (1978: 114).

Se poate observa cu ușurință că limba pe care o vorbesc în prezent tinerii din România nu mai seamănă deloc cu cea învăţată la şcoală. O discuţie între doi elevi de liceu pe stradă sau în autobuz poate scoate în evidență grave dificultăți de înțelegere. Potrivit lui Gh. Bulgăr, termenii de argou sau de jargon, pe care îi folosim cu toţii de fapt, au pătruns din ce în ce mai mult în limba vorbită în mod curent, făcând ca limbajul anumitor grupuri să devină inaccesibil celor mai mulţi (apud Croitoru Bobȃrniche 1996: 5).

Fie că este acceptată, fie că nu, una dintre trăsăturile adolescenței o constituie existența unui limbaj propriu, expresiv, criptic. Indiferent de naționalitate sau de rangul social, tinerii se simt și chiar sunt în multe privințe altfel decȃt adulții. În orice colț al lumii, ei își caută un limbaj care să exprime cȃt mai bine nevoia de a nu semăna cu cei maturi. Argoul adolescentului provine din surse diferite. Una dintre ele, dar nu cea mai importantă, o reprezintă nevoia unui limbaj ,,încifrat” care să nu poată fi înțeles de cei din jur, atunci cȃnd contextul o impune. Așa cum precizează Miorița Baciu Got ,,ca act individual al realizării limbii, vorbirea argotică este o abatere de la norma consacrată, cu devieri motivate prioritar pe plan sociologic și afectiv” (2006: 11).

În aceste condiții s-a născut celebrul șase, care dă de veste elevilor că este timpul să înceteze năzbȃtiile și să devină elevi ,,model” în bancă. Alți termeni precum: profa, diriga sau mate, bio, info, geogra își găsesc rostul în intuiția adolescentului de a trata cu familiaritate realități care sperie mai puțin. După cum se știe, tinerii au o deschidere înspre nou, înspre modern mult mai accentuată decȃt a persoanelor în vȃrstă. De aceea limbajul lor este ,,presărat” cu neologisme sau cuvinte străine, mai mult sau mai puțin adaptate limbii noastre. Astfel, astăzi adolescenții trebuie să fie cool, iar pentru aceasta trebuie să își schimbe look-ul. Strămoșescul ,,bună ziua” devine ,,heloo” și așa mai departe. Mass-media are un rol important în acest sens la fel precum revistele pentru adolescenți, emisiunile de divertisment și chiar filmele. Teribilismul vȃrstei constituie sursa unui alt fenomen extrem de răspȃndit în rȃndul adolescenților: moda superlativului absolut folosit la tot pasul. Acest lucru creează impresia unei lumi cu adevărat false: muzica este ,,super”, fusta este ,,super”, guma de mestecat este și ea ,,super”, toată existența este ,,super”.