Conținutul, locul și sfera de cuprindere a finanțelor întreprinderii

Introducere

Problemele fundamentale cu care se confruntă fiecare firma vizează, in principal,stabilirea şi consolidarea locului pe care acesta îl ocupă în spaţiul economic concret în care activează, obiectivul major spre care se îndreaptă, costurile împlicate şi şansele de izbîndă. În spaţiu socio-economic în care activează, întreprinderea trebuie să-şi probeze permanent viabilitatea, capacitatea de concurenţă şi adaptare, performantă economico-financiară. Toate acestea, îşi găsesc reflecarea în eficienţa activitaţilor care au la bază determinari cantitativ-calitative ale factorilor producţiei, randamente maxime ale utilizării acestora.

În abordarea sistemica a problematicii firmei un rol deosebit îi revine finanţelor, ce cuprind relaţiile economice care apar în procesul formării şi distribuirii resurselor financiare aflate la dispoziţia întreprinderii în scopul obţinerii profitului maxim. Domeniul de studiu al finanţelor întreprinderii sunt banii şi relaţiile care apar în momentul utilizării şi câştigării banilor, cât şi toate formele pe care banii le pot lua în procesul circulaţiei lor.

Rolul finanţelor este legat de argumentarea diferitor variante de decizii de investire şi finanţare, asigurarea utilizării eficiente a resurselor întreprinderii, determinarea exactă a necesarului de resurse materiale şi financiare şi procurarea lor la cel mai mic preţ reprezintă responsabilităţile de bază a gestiunii financiare în cadrul întreprinderii. Finanţele întreprinderii iau parte activă la realizarea circuitului fondurilor, contribuind la asigurarea resurselor băneşti necesare procurării mijloacelor fixe, activelor circulante şi salarizării personalului,având un rol important în desfăşurarea procesului de producţie, desfacerea produselor, şi în final repartizarea veniturilor obţinute.

Scopul lucrării constă în prezentarea importanţei economice a finanţelor întreprinderii în cadrul întreprinderii,a modalităţilor de concepere a lor,studierea sistematică a scopurilor,metodelor şi metodelor şi formelor de gestionare a acestora in scopul obţinerii profitului maxim.

Scopul determinat şi sarcinile propuse au determinat structura lucrării respective,ea fiind compusă din introducere ,două capitole,bibliografie.

Capitolul 1 denumit ” Conceptul privind finanţele şi cadrul specific manifestării acestora” în care este prezentată structura finanţelor,prin aceasta încercînd să se evidenţieze interdependenţa dintre planul macroeconomic alabordării şi cel microeconomic.Întrucît definirea noţiunii de finanşe a constituit obiectul a numeroase controverse,acestea ramînînd un termen care îmbracă sensuri şi conţinuturi diferite în raport de optica de abordare.

Capitolul 2 întitulat ” Sfera de cuprindere şi principalele componente ale finanţelor” descriu în mod detaliat sferele de cuprindere a finanţelor, şi organizarea funcşiunii financiare a acestora. Aici se accentuează trăsăturile finanţelor şi scopul principal al finanţelor în cadrul întreprinderii.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. În postura de bază teoretică, a fost pus principiul metodologic al abordării complexe şi sistemice a conceptelor contemporane, ce a permis efectuarea unui studiu teoretic, cu posibilitatea aplicării în practică a abordărilor propuse. Fundamentul teoretic este constituit din lucrările teoreticienilor naţionali: Nadejda Botnari, Nicolaie Hoanţă, Bistriceanu Gheorghe, Stancu Ion din care s-au adus definiţii ale noţiunilor utilizate, precum şi proceduri referitoare la subiectele elucidate, toate în vederea imprimării unui caracter mai complex abordării date.

1.Conceptul privind finanţele şi cadrul specific manifestării acestora

1.1.Noţiunea de finanţe şi premisele existenţei finanţelor

Apariţia şi cristalizarea noţiunii de “finanţe” se înscrie în amplul proces evolutiv al societăţii omeneşti. Semnificaţiile sale sau conturat pe fundalul exprimării valorice prin bani a proceselor şi relaţiilor economice, sub impactul dezvoltării schimbului de mărfuri şi organizării sociale a comunităţilor umane. Sub aspect etimologic, studiile întreprinse au condus la constatarea că la originea cuvântului “finanţe” s-au aflat unele expresii utilizate, din vechime, în limba latină, precum“finantio”, “financias” sau “financia pecuniaria” cu înţelesul generic de “plată în bani”. Se admite, de asemenea, că aceste expresii proveneau, la rîndul lor, din cuvîntul latinesc “finis”, care, în mod obişnuit, avea accepţiunea de “termen de plată”. Totodată, este de remarcat că, încă din secolul al XV-lea, în limba franceză îşi făcuseră apariţia cuvintele “finance”, prin care era desemnată o sumă de bani sau un venit aparţinînd organelor de stat, respectiv “finances” cu semnificaţia, mai largă, de patrimoniu al statului. Aproximativ în aceeaşi perioadă circulau şi expresii ca “hommes des finances” şi “financiers”, folosite pentru a-i denumi pe arendaşii de impozite sau persoanele însărcinate cu strîngerea veniturilor pentru rege. Asemănător, în limba germană, tot din secolul XV, datează folosirea cuvintele “Finanz”, cu înţelesul de “plată în bani” şi “Finanzer”, în accepţiunea generică de cămătar (persoană care acordă împrumuturi cu dobînzi ridicate). Rădăcinile de ordin lingvistic ale cuvîntului “finanţe” reliefează cu pregnanţă în gemănarea acestora cu “banii”, a căror prezenţă a marcat profund viaţa economică şi socială, jucînd un rol major în dezvoltarea societăţii omeneşti şi constituindu-se ca premisă esenţială a naşterii şi existenţei finanţelor. În mod obiectiv, apariţia “banilor” a precedat-o pe cea de “finanţe”, deşi, în planul activităţii practice, semnificaţiile atribuite acestor noţiuni s-au întrepătruns, iar procesele economice şi relaţiile bazate pe folosirea banilor sau exprimate băneşte sunt considerate, cel mai adesea, în mod global , “financiare.”