Studiul Efectelor de Contaminare a Alimentelor cu Micotoxine

Justificarea alegerii temei de cercetare

Micotoxinele prezente în mod natural în diverse produse alimentare constituie o problemă serioasă de siguranţă alimentară, mai ales în anumite regiuni ale globului în care condiţiile climatice sau standardele din agricultură sunt precare. Există dovezi convingătoare care arată o asociere între expunerea la aflatoxine şi cancerul primar de ficat. Micotoxinele produc pagube importante şi în zootehnie. Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură (FAO) estimează că pe plan mondial până la 25 % din culturile alimentare sunt semnificativ contaminate cu micotoxine. Cele mai importante micotoxine care prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea omului sunt sintetizate de mucegaiurile care cresc pe cereale, în special porumb, dar şi grâu, orz, ovăz şi orez.

Consecinţele consumului de alimente contaminate cu aflatoxină asupra sănătăţii omului sunt estimate indirect pe baza efectului observat la animale. Susceptibilitatea omului la aflatoxină nu este foarte bine cunoscută datorită rarităţii cazurilor. Date cu privire la doza de risc pentru oameni au fost obţinute cu ocazia unor intoxicaţii colective izbucnite, una în India în 1974 în cursul căreia au fost afectate aproape 400 de persoane din care o treime au murit şi alta în Kenia în 1982, unde au fost spitalizate 20 de persoane dintre care au decedat 12. Investigaţiile din care aceste focare de aflatoxicoză au dus la concluzia că ele s-au datorat ingestiei repetate a unei cantităţi de 38-55 micrograme de aflatoxină/kg corp mai multe zile la rând. Cercetările făcute de veterinari americani, sugerează că unii aditivi alimentari cum este BHT (butil-hidroxitoluen, sau E 321) ar putea fi folosiţi în viitor ca măsură de protecţie faţă de efectele nedorite ale alimentelor contaminate cu aflatoxină. Vivacitatea şi viteza de răspândire în condiţiile naturale este uimitoare. De exemplu: dintr-un spor de Penicillium aflat pe un mediu nutritiv, must de malţ cu agar, după a doua zi de la germinarea acestuia s-au format 100.000 spori şi în următoarele 24 ore încă 2• spori. Pe un bob de grâu mucegăit cu Penicillium verrucosum var. Cyclopium s-au numărat 25 milioane spori. O portocală mucegăită este purtătoare a aproximativ 15 miliarde de spori.

INTRODUCERE

Dintotdeauna consumatorul a fost preocupat ca alimentele puse la dispoziţia lui să fie sigure din punct de vedere igienico-sanitar, să nu îi provoace îmbolnăviri.

Astăzi, această cerinţă a devenit tot mai insistentă, întrucât consumul de alimente pregătite pe scara industrială a crescut foarte mult şi deoarece, tot mai des, consumatorul află că alimentele sunt cauza multor îmbolnăviri, uneori a unor decese, consumatorul este aşadar vizat că nu în toate cazurile, alimentele consumate sunt de o calitate igienico-sanitară corespunzatoare.

Contaminarea produselor cu mucegaiuri, ridică aspecte importante legate de pierderea inocuităţii alimentului.

Atenţia deosebită acordată mucegaiurilor este datorată caracteristicilor anumitor specii de fungi de a elabora şi elibera în aliment metaboliţi secundari numiţi micotoxine, care au o structură chimică mai mult sau mai puţin cunoscută, dar şi capacitatea dovedită de a modifica structuri normal biologice. Micotoxinele, ca metaboliţi ai anumitor tipuri de mucegaiuri au astfel efecte nocive atât asupra sănătaţii omului, cât şi asupra animalului care consumă alimente contaminate cu acestea.

Evoluţia tehnicilor de recoltare şi transformare a produselor agricole, transportul alimentelor pe distanţe lungi şi prezentarea consumatorilor prin stocarea prelungită constituie condiţii care dacă sunt realizate necorespunzător, devin favorabile dezvoltării microorganismelor nedorite şi în particular, a mucegaiurilor.

Micotoxinele sunt metaboliţi ai mucegaiurilor cu o structură chimică mai mult sau mai puţin cunoscută care au capacitatea de a modifica structuri biologice anormale, cu efecte degradante atât la om,cât şi la animale. Aceste toxine pot fi conţinute în sporii de mucegai sau de cele mai multe ori eliminate în substratul de creştere (aliment).

Oamenii de ştiinţă le-au descoperit la începutul anilor 1960 odată cu izbucnirea bolii curcanilor x din Anglia. Aproape 100.000 de curcani au fost ucişi deoarece alunele pe care le-au consumat erau contaminate cu Aspergillus flavus, un mucegai ce produce micotoxine.

PARTEA DOCUMENTARĂ

CAPITOLUL 1

Micotoxinele

1.1 Ce sunt micotoxinele?

Termenul de micotoxină vine de la cuvântul grecesc “mycos” care inseamnă “ciupercă” şi de la cuvântul latin “toxicum” care înseamnă otravă. Ele desemnează metaboliţi secundari secretaţi de mucegaiurile care aparţin în principal genurilor Aspergillus, Penicillium şi Fusarium, prezente în mod natural în aerul ambient, pe pământ şi pe culturi.