Factoringul - tehnică modernă de finanțare a comerțului exterior

INTRODUCERE

În această lucrare se evidențiază acest rol important din operațiunile de factoring în paralel și în concordanță cu alte operațiuni de finanțare din aceeași categorie, deci similare cu factoringul.

Lucrarea se ocupă cu prezentarea unor metode moderne care și-au dovedit eficiența în finanțarea agenților economici cu activitate de comerț exterior.

Cea mai grea problemă acum și în trecut pentru firmele românești este găsirea de resurse financiare la volumul necesar și într-o perioadă stabilită, la costuri rezonabile.

Finanțarea activității de comerț exterior prin aceste metode moderne se dovedește mult mai eficientă decât finanțările prin moduri clasice ale creditării.

Livrarea de bunuri, ca și prestarea de servicii cu plata la un termen ales, reprezintă un motor în creșterea exporturilor, dar această facilitate pentru importatori aduce și riscuri crescute pentru exportatori, deoarece se scurge un timp până la încasare. De aceea încasarea unor creanțe poate să devină o problemă serioasă și poate să afecteze întreaga activitate a unui exportator. Deși afacerea este profitabilă, atunci când există o listă temporară de lichidități se pot adăuga și alți factori externi sau interni din economia țării, iar aceștia vor transforma afacerea într-una falimentară.

Asemenea probleme întâlnite destul de des în România ar putea fi rezolvate prin apelarea la tehnici moderne de finanțare. Firmele exportatoare trebuie să cunoască posibilitățile existente pentru a putea acoperi riscurile și pentru a transforma în lichidități creanțele scadente, pentru a apela în deplină cunoștință de cauză la tehnici de finanțare favorabile.

Din realitatea imediată se observă că sunt reticențe în utilizarea factoring-ului, tocmai din cauza neînțelegerii conținutului, sau din cauza necunoașterii modului în care se folosește pentru obținerea de avantaje.

În lucrare este prezentat și rolul comerțului exterior pentru dezvoltarea de relații între țările Uniunii Europene și modul prin care BRD, sprijină acest lucru prin tehnici speciale de finanțare, garantare, asigurare.

CAPITOLUL 1

NOȚIUNI TEORETICE

1.1.Originea și conceptul operațiunilor de factoring

Factoring-ul se definește ca un mecanism de finanțare. În această metodă de finanțare se urmărește obținerea de lichidități prin vânzare cu facturare la o scadență care să nu depășească 180 de zile, prin preluarea de o anume societate cumpărătoare, care trebuie să fie bancă comercială, sau societate de factoring, sau ceva similar, de la beneficiar, a facturilor emise de acesta, contra unor sume de bani.

Ca și definiție putem spune că factoringul este metoda de eliberare de debite printr-o acțiune de vânzare a lor către instituții financiare abilitate sau operațiunea prin care niște instituții de un anumit profil se angajează la încasarea de facturi contra unui comision stabilit.

Factoring-ul se va materializa în contractul încheiat între aderent, ca parte contractuală, furnizoarea de mărfuri sau prestatoarea de servicii și societatea bancară sau instituția financiară specializată, numită “factor”, cealaltă parte, care va asigura finanțarea, urmărire de creanțe și protecție pentru riscuri de credit.

Aderentul cedează factorului, prin titlu de vânzare, care este și gaj, creanțe apărute dintr-o vânzare de bunuri sau prestare de servicii către terți.

În multe situații factorul păstrează dreptul de regres pentru recuperarea de la aderent a sumelor care nu au fost încasate de la debitori. Contractul de factoring înseamnă în practica bancară o varietate de credit bancar. În contul de factoring se înregistrează sumele datorate de instituția de credit în schimbul creanțelor cedate de clientelă. După încasarea creanțelor, sumele rezultate din contravaloarea creanțelor vor fi puse la dispoziția titularului din contul de factoring. Prin lege sunt stabilite și valențele contractului de factoring.

Factoring-ul nu apare ca un nou concept, ci este de fapt un concept cu origini în antichitate, o practică a unor comercianți ce aveau agenți angajați, adică factori, pentru gestionarea vânzării de marfă.