Cuprins
- 1.Introducere 6
- 2. CADRUL TEORETIC AL PROBLEMEI STUDIATE 7
- 2.1. Oboseala – delimitări conceptuale 7
- 2.1.1. Teorii ale oboselii 9
- 2.1.2. Factori determinanţi ai oboselii 10
- 2.1.2.1. Elemente generale 10
- 2.1.2.2. Factori industriali in aparitia oboselii 16
- 2.1.2.3 Clasificarea factorilor determinanţi ai oboselii 18
- 2.1.3. Forme ale oboselii 20
- 2.1.4. Simptome ale oboselii 27
- 2.1.5. Consecinţele oboselii 29
- 2.1.6.Investigarea si evaluarea oboselii 30
- 2.1.6.1. Elemente generale 30
- 2.1.6.2 Determinarea indicelui orientativ al solicitării neuropsihice
- după caracteristicile procesului de muncă 37
- 2.1.6.3. Determinarea efortului neuropsihic prin metoda dublei sarcini 38
- 2.1.6.3.1. Metoda înregistrãrilor cu ajutorul a douã magnetofoane 38
- 2.1.6.3.2. Proba mixtã de determinare a oboselii intelectuale 40
- 2.1.6.4. Determinarea efortului neuropsihic prin probe psihologice de grup,
- care solicită rezolvarea unor sarcini precise, cu solicitarea în special
- a atenţiei sub diferite forme 40
- 2.1.6.4.1. Proba de calcul tip Kraepelin 41
- 2.1.6.4.2. Proba de calcul de tipul a x b+c 42
- 2.1.6.4.3. Proba de substituţie cu calcul aritmetic, asociere şi memorare
- a cuvintelor asociate 43
- 2.1.6.4.4. Proba de atenţie concentrată externa tip Pieron 44
- 2.1.6.4.5.Determinarea „cîmpului atenţiei concentrate" 45
- 2.1.6.4.6. Determinarea atenţiei distributive (Praga) 45
- 2.1.6.5. Determinarea şi aprecierea stării de vigilenţã 46
- 2.1.6.6 Aprecierea senzaţiei de oboseală 47
- 2.1.6.7. Aprecierea factorilor personali, medicali şi sociali în
- evaluarea oboselii şi a încordării neuropsihice 47
- 2.1.7. Profilaxia oboselii 49
- 2.2.Atenţia 60
- 2.2.1 Rolul atenţiei 60
- 2.2.2 Delimitări conceptuale 60
- 2.2.2 Evaluarea atenţiei 61
- 3. CADRUL METODOLOGIC 62
- 3.1 Obiectivele cercetării 62
- 3.2 Ipotezele de lucru 62
- 3.3 Organizarea, planificarea si desfăsurarea activitaţii ştiinţifice 62
- 3.4 Descrierea eşantionului 63
- 3.4.1.Marimea eşantionului 63
- 3.4.2. Distributia eşantionului in functie de varsta 64
- 3.4.3. Distributia eşantionului in functie de mediul de provenienta 64
- 3.4.4. Distributia eşantionului in functie de nivelul de studii 64
- 3.5. Tabelul lotului de cercetare 65
- 3.6. Descrierea tehnicilor de investigare 67
- 3.6.1. Inventarul de personalitate Eysenck 67
- 3.6.2. Testul Praga 69
- 3.6.3. Testul Toulouse-Pieron 69
- 3.6.4. Testul Kraepelin 70
- 3.6.5. Chestionar de stres 70
- 3.6.5.1 Operationalizarea conceptului 70
- 3.6.5.2 Scopul chestionarului 72
- 3.6.5.3 Formularea intrebarilor 72
- 3.6.5.4 Ordonarea itemilor 73
- 3.6.5.5 Pretestarea itemilor 73
- 3.6.5.6 Testarea 73
Extras din licență
1.Introducere
Societăţile intrã în momentul actual într-o noua fază de dezvoltare, caracterizată prin profunde transformări nu numai de natura tehnologică,dar şi umană. Industrializarea a produs o schimbare extrem de rapidă, dar dezechilibrată a sistemelor productive. Ele s-au dezvoltat uluitor din punctul de vedere al tehnologiei utilizate, al instrumentelor. Tehnica de acţiune a fost înalt raţionalizata. S-a investit un cuantum imens de ştiinţa. Aspectul uman al muncii a primit însă o atenţie mult mai redusă. Desigur că intreprinderile actuate sunt şi din punct de vedere uman foarte diferite de cele de acum un secol, sau chiar de cele de acum citeva decenii. Schimbările de ordin uman care au avut loc au fost insă mai mult consecinţe neintenţionate, neplanificate ale schimbarilor tehnologice. S-ar putea spune cã sistemul productiv actual are de înfruntat unul dintre cele mai acute dezechilibre pe care le-a cunoscut vreodată : decalajul dramatic dintre caracterul înalt raţionalizat al instrumentului de acţiune, al tehnologiei, pe de o parte, si, pe de alta parte, caracterul încă rudimentar, tradiţional al organizarii umane.Pe fondul acestor discrepanţe îşi face aparitia oboseala,fenomen pe care am încercat sa îl abordam în paginile ce urmează. Oboseala nu este o boală ; că nu are decât temporar consecinţe asupra organismului.
Cu toate acestea, problema oboselii reprezintă una din cele mai importante preocupări ale fiziologilor, clinicienilor şi igieniştilor. Astăzi problema oboselii a depăşit graniţele fiziologiei şi medicinei şi a devenit o problemă socială, o preocupare a celor ce organizează şi conduc producţia.
2.1 Delimitari conceptuale ale oboselii Posibilităţile funcţionale ale diverselor organe se diminuează sau chiar dispar în cursul exercitării funcţiunilor lor, iar activitatea poate fi apoi reluată şi chiar restabilită la nivelul anterior al capacităţii iniţiale.
La acest fenomen particular se aplică termenul comun de „oboseală".
Un astfel de tip de oboseală a fost observat mai ales pe sistemul motor şi în special pe muşchi ; pe sistemul senzorial, în particular pentru vedere, şi de asemenea, pe unele activităţi psihologice, că de, exemplu atenţia.
Pentru P. C h a i 11 e y-B e r t şi F. P 1 a s, oboseala este un fenomen general de apărare a organismului, care se găseşte în grade diferite la cele mai multe din ţesuturile vii , unele că muşchii şi anumite celule ale scoarţei cerebrale fiind foarte fatigabile, altele, că nervii părând infatigabili.
Cercetările, atât pe plan teoretic cât şi practic, s-au adresat îndeosebi fiziologiei ţesutului muscular striat, care prezintă caracteristică de a fi fatigabil prin excelenţă.
Faptul pentru care are această particularitate şi pen¬tru care documentaţia paralelă asupra oboselii altor sisteme funcţionale este extrem de redusă, poate să fie că sistemul neuro-muscular permite să fie supus la eforturi care îi depăşesc capacităţile funcţionale.
Referitor la această supoziţie P. Castaigne aduce o explicaţie pe baza unor observaţii comparative, asu¬pra unor activităţi renale — resorbţia de glucoza şi hepatice — formarea pigmenţilor biliari, unde celulele, funcţionând cu maximum din posibilităţile lor, la suprasolicitare nu depăşesc acest plafon, continuând să-şi execute activitatea fără obo¬seală, indiferent dacă acest maximum funcţional pe care îi sting apare insuficient.
In ansamblul anatomo-funcţional normal al organis¬mului, echilibrul între sistemul nervos motor şi efectorul său — muşchiul striat — este realizat prin faptul că, primul nu trimite la al doilea decât incitaţii care în calitate şi cantitate îl redă infatigabil ; celulele musculare având o structură şi compoziţie ce le permite de a executa, fără oboseală, un lucru determinat.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Studiul Dinamicii Oboselii cu Ajutorul Testelor de Atentie.doc