Cuprins
- INTRODUCERE 5
- 1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ADMINISTRAŢIA ÎN ROMÂNIA 6
- 1.1 Noţiuni introductive în administraţia publică din România 6
- 1.2 Scurt istoric al Administraţiei Publice 7
- 1.3 Noţiunea de structură a administraţiei publice 9
- 1.4 Funcţiile Administraţiei Publice 11
- 1.5 Administraţia Centrală de Specialitate 12
- 2 GUVERNUL ROMÂNIEI 14
- 2.1 Scurt istoric al Guvernului 14
- 2.2 Învestitura Guvernului 16
- 2.3 Actele Emise de Guvern 17
- 2.4 Primul-Ministru 18
- 2.5 Organe de specialitate subordonate Guvernului 19
- Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat 20
- Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei 23
- Oficiul National pentru Cultul Eroilor 25
- 3 MINISTERELE 26
- 3.1 Actele miniştrilor 31
- 3.2 Răspunderea ministerială 32
- 3.3 Compartimente de specialitate din subordinea ministerelor 33
- Ministerul Apărării 33
- Ministerul Justiţiei 34
- 3.4 Organele de specialitate ale administraţiei publice centr din subordinea ministerelor 36
- 4 AUTORITĂŢILE ADMINISTRATIVE CENTRALE AUTONOME 37
- 4.1 Avocatul Poporului 39
- 4.2 Curtea de Conturi 40
- 4.3 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării 42
- 4.4 Serviciul Român de Informaţii 44
- 4.5 Consiliul Concurenţei 46
- 4.6 Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare 46
- 4.7 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor 48
- 4.8 Banca Naţională a României 48
- 4.9 Consiliul Economic şi Social 50
- 4.10 Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor 52
- 4.11 Consiliul Naţional al Audiovizualului 53
- 4.12 Societatea Româna de Televiziune 54
- 4.13 Autoritatea Electorală Permanentă 56
- 4.14 Serviciul de Informaţii Externe 58
- 4.15 Serviciul de Telecomunicaţii Speciale 59
- 4.16 Serviciul de Pază şi Protecţie 60
- 4.17 Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii 61
- 4.18 Consecinţele multiplicării administraţiilor autonome asupra administraţiei guvernamentale 62
- 5 Studiu de drept comparat privind evoluţia Ministerului Apărării (Naţionale) în perioada 1990-2008 64
- 5.1 Prezentare comparativă a atribuţiilor MAp(N) din perspectiva reglementărilor succesive după 1990 67
- 5.2 Evoluţia ministerului din perspectiva domeniului de responsabilitate a structurilor centrale 70
- 5.3 Evoluţia forţelor armate începând cu 1990 74
- 5.4 Concluzii 75
- 6 CONCLUZII 76
Extras din licență
INTRODUCERE
România a aderat la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană, parcurgând tranziţia de la o planificare centralizată, spre economia de piaţă şi convergenţă cu practicile şi standardele Uniunii Europene. Administraţia publică românească a cunoscut în ultimii 19 ani un proces de transformare radicală, de la o administraţie publică specifică unui regim totalitar spre una potrivită unui regim democratic.
Noi instituţii şi reglementări au fost promovate, cu ajutorul fondurilor de pre-aderare ale Uniunii Europene, în scopul de a restructura administraţia şi de a o eficientiza. Instituţiile statului au înregistrat progrese semnificative în modernizarea fundamentelor legislative şi administrative ale funcţionării sectorului public, acesta fiind pregătit să-şi asume obligaţiile de stat membru al Uniunii Europene.
În contextul schimbărilor permanente, analiza Administratiei Centrale de Specialitate este atat necesară cat şi pertinentă. Aspectul fotografiat al instituţilor nu este de ajuns, fiind absolut necesare explicatiile care au dus la aceste schimbari şi analiza transformărilor de-a lungul timpului.
În procesul de reformă, administraţia publică suferă schimbări importante, restructurări, reduceri sau suplimentări de personal. Apar noi reglementări care au drept scop creşterea transparenţei administraţiei publice şi alinierea la standarde europene a calităţii serviciilor oferite cetăţeanului. În acest context Ministerul Apararii si Ministerul Justiţiei sunt ministerele cu cea mai mare stabilitate.
Adoptarea legilor nu asigură automat şi rezolvarea problemelor la care acestea încearcă să răspundă. Pe traseul care începe cu apariţia legii şi care se termină cu obţinerea efectelor scontate se interpune o variabilă relativ independentă, de mare importanţă, cu legităţi şi mecanisme proprii şi specifice de funcţionare: administraţia publică. În consecinţă, funcţionarea administraţiei publice poate asigura şi potenţa efectele pozitive ale implementării unei politici guvernamentale sau ale aplicării unei legi sau, dimpotrivă, le poate bloca.
Analiza temei alese, „Aspecte generale privind administraţia publică centrală de specialitate” răspunde la o serie de întrebări: ce este administraţia publică, care este rolul şi compunerea acesteia, care sunt organele administraţiei centrale de specialitate, modalitatea de funcţionare, schimbări survenite de-a lungul timpului în cadrul Ministerului Apărării.
1 NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ADMINISTRAŢIA ÎN ROMÂNIA
1.1 Noţiuni introductive în administraţia publică din România
Statalitatea este, în prezent, principiul dominant al organizării politice, lumea fiind “parcelată” în state separate care, prin recunoaştere reciprocă, formează sistemul internaţional de state.
Statul este o instituţie unică, aflându-se deasupra celorlalte organizări ale societăţii. Pentru a exista, statul trebuie să întrunească în mod indispensabil trei elemente: teritoriul, populaţie şi guvern, ceea ce înseamnă că statul este definit ca o colectivitate umană, instalată permanent pe un anumit teritoriu şi având o structură de organe proprii care se bucură de suveranitate.
Rolul statului ca principală instituţie de organizare şi conducere politică a societăţii se înfăptuieşte prin anumite funcţii: legislativă, judecătorească, organizatorică, economică, socială, educativ-culturală, ecologică, de apărare a ţării, de organizare a colaborării cu statele lumii şi, nu în ultimul rând, statul îndeplineşte un rol administrativ, prin care asigură servicii către populaţie pentru desfăşurarea normală a tuturor activităţilor precum: energie, transporturi, salubritate
Preview document
Conținut arhivă zip
- Aspecte Generale Privind Organizarea si Functionarea Administratiei Publice Centrale de Specialitate.doc