Fundamente conceptuale privind știința administrației

INTRODUCERE

Amploarea și complexitatea nevoilor sociale au impus pe planul cercetării administrația publică, ca principal domeniu de studiu, dar în același timp și singura soluție pentru a propune și impune raționalizarea și eficientizarea acesteia, în vederea realizării serviciilor publice. O perfecționare constantă a administrației publice nu se poate realiza numai constatându-se unele probleme ale realității curente din administrația publică, ci, în primul rând, pe baza unor cercetări științifice ale acesteia. Această cercetare științifică are în vedere cunoașterea aprofundată a administrației publice, iar pe baza cunoștințelor dobândite posibilitatea de a formula propuneri de organizare și funcționare eficientă a administrației publice.

1.1 ȘTIINȚA ADMINISTRAȚIEI .GENEZĂ ȘI EVOLUȚIE

1.1.1 GENEZĂ

Într-o opinie, administrația era înțeleasă ca fiind „acțiunea de a administra de a conduce afacerile publice sau private ,de a gestiona bunurile” sau „putere administrativă” ori „știința și arta de a guverna în stat”.

Plecându-se de la sensul etimologic, cuvântul administrație a ajuns cu timpul să desemneze orice fel de activitate care este îndeplinită la ordinele cuiva.

Unanim recunoscut e faptul că din punct de vedere etimologic termenul de „administrație” provine din limba latină, „administer” traducându-se prin agent, ajutător, servitor sau, într-un alt sens, instrument.

Cuvântul „administer” s-a format din rădăcina „minus”-„minor” care înseamnă mai puțin și din prefixul „ad” care arată direcția, „sensul” și subliniază starea de inferioritate în raport de „magister”, care se traduce prin „cel care comandă”, superiorul, șeful, cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult.

Tot în limba latină verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce, a dirija. Dicționarul limbii române reține pentru verbul „a administra” explicația: a conduce, a cârmui, iar pentru „administrație” - totalitatea autorităților administrative existente într-un stat, secție sau serviciu, care se ocupă de probleme administrative ale unei instituții sau agent economic. În limbaj uzual termenul „administrație” este utilizat în mai multe sensuri.

Prin administrație se poate înțelege: conținutul principal al activității executive a statului; sistemul de autorități publice care înfăptuiesc puterea executivă, conducerea unei instituții publice, un compartiment (direcție, serviciu, birou) dintr-o instituție publică etc.

Dintre multiplele sensuri ale termenului de administrație, preocupările teoretice s-au axat pe clarificarea noțiunii de administrație publică.

Parte componentă a istoriei fiecărui stat, studiul administrației publice implică o serie de conexiuni pe care le are cu diverse laturi ale vieții social-politice, în funcție de epoca istorică la care se raportează studiul în cauză, aceasta datorită faptului că orice tip de administrație este rezultatul direct al mediului social respectiv.

1.1.2 EVOLUȚIE

Știința administrației cunoaște trei etape esențiale în devenirea sa:

- perioada interbelică unde se poate vorbi despre o Școală românească de știința administrației, al cărei conducător era profesorul Paul Negulescu, care în Tratatul de drept administrativ din 1906 face primele considerații cu privire la știința administrației, arătând că aceasta se ocupă cu organizarea diferitelor autorități administrative, cu atribuțiile și modul lor de funcționare, cu ierarhia în cadrul acestora, în timp ce dreptul administrativ reprezintă totalitatea regulilor ce „guvernează drepturile și datoriile reciproce ale administrației și ale administraților”.

- perioada 1944-1989, - aici schimbările sociale și, mai ales, cele politice, influențează evoluția științei administrației, ea fiind mai mult orientată spre conceptul de „conducere științifică” și, firește, spre necesitatea perfecționării pregătirii cadrelor. Pentru această etapă, o deosebită importanță capătă activitatea legislativă, înțelegându-se necesitatea activității administrative și a raportului dintre aceasta și cetățean fiind adoptată Legea nr. 1 /1967, a contenciosului administrativ.

- Evoluția după anul 1990 . În această perioadă, în România, se recunoaște un drept câștigat științei administrației, anume acela de a fi acceptată ca știință cu obiect și metodă proprie, se reînființează Institutul de Științe Administrative, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, iau ființă un număr mare de facultăți și colegii cu profil administrativ, centre de perfecționare în administrația publică pentru funcționari și reprezentanții aleși. De asemenea în 1990 s-a adoptat și Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, iar la 21 noiembrie 1991 a fost promulgată cea mai avansată Constituție a României, expresie a celor mai evoluate concepții despre putere, democrație și drepturile omului, Constituție care pune în evidență structura organelor statului, competența acestora, raporturile dintre ele sau dintre acestea și cetățeni.