Protecția socială în comunitatea europeană

1. Introducere

Existenţa unui sistem de protecţie socială eficient, rezultă din acţiunile sociale ale tuturor factorilor implicaţi (întreprinzători, statul, salariaţi, fundaţii, biserica, sindicatele etc.), în vederea asigurării unui venit minim celor aflaţi în dificultate şi/sau prestarea unor servicii de natură personală, întreţinerea, asistenţă medicală, educaţie, transport etc.

Structura sistemului de protecţie socială este alcătuit din diverse beneficii (în bani sau în natură) şi servicii cu scopul de a asigura tuturor categoriilor defavorizate (hadicapaţi, minori abandonaţi, tineri fără sprijin material şi nematerial, populaţia vârstnică fără sprijin de ajutor, tinere mame cu situaţie familială nereglementată legal etc.) un nivel de trai decent.

Sistemele de protecţie socială au un rol foarte important în cadrul Uniunii Europene, în viaţa europenilor, a familiilor lor precum şi din punctul de vedere al influenţei pe care o exercită în propulsarea societăţii şi a economiei. Acestea garantează venituri persoanelor aflate în dificultate permiţându-le în acelaşi timp să accepte şi să se adapteze evoluţiilor economice şi sociale. Astfel ele favorizează în acelaşi timp coeziunea socială şi dinamismul economic. Importanţa lor în cadrul infrastructurii sociale şi economice a Uniunii Europene nu trebuie aşadar subestimată. Cheltuielile cu protecţia socială reprezintă 28,5% din PIB-ul comunităţii, din care partea cea mai importantă (63%) este destinată pensiilor şi serviciilor de sănătate. Rolul lor în redistribuirea veniturilor este considerabil, în sensul că datorită unor „lipsuri” ale sistemului social 40% dintre familii ar trăi într-o relativă sărăcie, cifră care graţie regimurilor fiscale a scăzut la 17%. Având în vedere impactul pe care politicile sociale îl au asupra condiţiei cetăţenilor Uniunii Europene, sunt prezentate în continuare principalele linii directoare trasate în timp ca urmare a parcurgerii unor etape distincte

2. Conceptul de protectie sociala

Protecţia socială poate fi definită un ansamblu de politici, măsuri, instituţii, organisme care asigură sprijinul persoanelor şi grupurilor aflate în dificultate şi care nu pot să realizeze prin efort propriu condiţii normale, minime de viaţă, sau protecţia socială reprezintă un ansamblu de acţiuni, decizii şi măsuri întreprinse de societate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca riscuri sociale asupra condiţiilor de viaţă ale populaţiei.

Protecţia socială include pensiile de bătrâneţe, îngrijirea sănătăţii, ajutoarele de boală şi invaliditate, ajutorul de şomaj şi serviciile publice pentru ocuparea forţei de muncă, alocaţiile pentru familie, ajutoarele de maternitate şi cele pentru locuinţă

Prin sistemul de protecţie socială se încearcă o redistribuire a resurselor materiale şi umane ale colectivităţii către categoriile defavorizate ale populaţiei, pe principiul solidarităţii intergeneraţionale si intrageneraţionale, adică solidaritatea de la cei tineri (activi) faţă de cei în vârstă, solidaritatea celor angajaţi faţă de cei aflaţi în şomaj, solidaritatea celor sănătoşi faţă de cei bolnavi, a celor care nu au copii cu cei care au copii, de la cei cu venituri mari spre cei cu venituri mici etc.

Obiectivul principal al protecţiei sociale este de a-i ajuta pe cei în dificultate să se reintegreze în viaţa normală a societăţii, să îi ajute să-şi menţină forţa de muncă activă, să treacă mai uşor peste anumite riscuri la care sunt supuşi indivizii şi familiile lor (ex. boală, invaliditate, handicap, bătrâneţe, familii cu mulţi copii, deces, şomeri, elevi, studenţi, familii cu venituri mici etc.). De asemenea, protecţia socială are în vedere nu numai condiţiile materiale de trai (ocuparea forţei de muncă, condiţiile de muncă, veniturile, consumurile, locuinţa, mediul ambiant,etc), ci şi condiţiile sociale precum: sănătatea, instruirea şi educaţia, cultura,condiţiile de odihnă şi recreere, mediul socio-politic, restructurarea ordinii sociale şi de drept.

Protecţia socială în UE întâmpină numeroase dificultăţi în ultima perioadă, ca urmare a tendinţelor demografice (îmbătrânirea populaţiei creează o presiune enormă asupra sistemului de protecţie socială), a recesiunii economice şi a nivelului ridicat al şomajului. Ţările membre sunt puse în situaţia de a reforma sistemele de protecţie socială, astfel încât acestea să fie viabile din punct de vedere financiar si, în acelaşi timp să rămână eficiente.

Domeniile principale vizate de protecţia socială sunt :

- includerea socială – combaterea discriminării şi a excluderii sociale

- pensii sigure şi sistem de pensii sustenabil

- asigurarea calităţii şi sustenabilităţii sistemelor de ocrotire a sănătăţii

- stimularea ocupării şi asigurarea de venituri sigure.

3. Dimensiunile protectiei sociale

Protectia sociala se manifesta printr-un ansamblu de masuri care urmaresc directii practice,convingatoare, prin actiuni concrete la nivelul urmatoarelor dimensiuni:

1.1. SISTEMELE DE SĂNĂTATE

Creşterea nevoii pentru produse de asigurare a sănătăţii este o trăsătură comună şi importantă pentru toate ţările. În UE toate ţările membre au făcut faţă creşterii presiunii asupra bugetelor serviciilor de sănătate de-a lungul anilor. Cauzele au fost nu numai îmbătrânirea populaţiei care apasă asupra serviciilor, dar şi creşterea nivelului venitului real şi intensificarea descoperirilor în domeniul medical, care au determinat la rândul lor creşterea cererii pentru tratament. Dată fiind dedicaţia în ceea ce priveşte asigurarea accesului universal la îngrijire medicală, atenţia s-a concentrat asupra reducerii cheltuielilor fără a reduce însă calitatea serviciilor şi accesul la acestea.