Activitatea Bancară de Retail în Marea Britanie

CAPITOLUL I. SISTEMUL BANCAR BRITANIC- caracterizare generală

Sistemul bancar britanic s-a dezvoltat puternic, începând cu secolul al XIX-lea, concomitent cu amplificarea relațiilor de producție. Odată cu abolirea Legii cerealelor (Corn Laws) din anul 1846 (care a ruinat agricultura tradiţională, dar a eliberat o mare cantitate de forţă de muncă pentru industrie), o parte importantă din forța de muncă disponibilizată din agricultură se îndreaptă spre industrie, fenomene care au favorizat comerțul internațional și amplificarea activității bancare.

Alături de aceste fenomene, alți factori au stat la baza dezvoltării sistemului bancar britanic. Astfel, credibilitatea activității bancare a fost întărită prin instituirea unor reglementări bancare, ca de exemplu Legea lui Sir Robert Peel din 1844, care stabilea monopolul emisiunii Băncii Angliei. Totodată, instituirea monopolului emisiunii a favorizat dezvoltarea băncilor comerciale și a cecurilor, întrucât Banca Angliei nu putea să satisfacă integral cererea de monedă, iar cecul, emis pentru o bancă comercială, i s-a atribuit rapid ca rol- înlocuitor frecvent al monedei fiduciare .

Dezvoltarea pieţei Londrei a atras după sine şi concentrarea tututor funcţiilor şi competenţelor comerciale într-un singur loc, și anume în Londra (astfel, s-a favorizat o integrare mai uşoară a operaţiunilor bancare). Totodată, începând cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-a manifestat concentrarea activităţii bancare, fapt ce a determinat scăderea numărului de bănci particulare, de la 267 în 1858, la 201 în anul 1896. Ca urmare a concentrării activității bancare britanice, multe bănci au fost nevoite fie să se desfiinţeze, fie să fuzioneze. Ca o consecință a acestui fapt, în anul 1900, piaţa bancară din Marea Britanie era dominată de cinci mari bănci: Midland, Lloyd’s, Westminster, Barclays şi National Provincial .

În raport cu alte ţări mari din Europa, Marea Britanie are un număr relativ mic de bănci. Numărul instituţiilor bancare autorizate a scăzut de la 600 în 1985, la 346 la începutul anului 2005. Această scădere este datorată băncilor străine, care operează deja în Marea Britanie, stompând înfiinţarea şi dezvoltarea unor bănci de investiţii autohtone. Totuși, mutarea sediilor centrale ale băncilor străine de pe piaţa Londrei a favorizat o dezvoltare în sistemul de retail banking autohton. Creşterea activităţii de retail a fost datorată şi faptului că marile bănci

britanice şi-au redus semnificativ operaţiunile de investiţii bancare, din cauza performanţelor reduse.

Sistemul bancar britanic diferă ca structură de majoritatea băncilor din Europa, în principal datorită faptului ca ele se caracterizează printr-un grad înalt de specializare şi segmentare, dar și prezenţei semnificative a băncilor străine. Băncile străine care activează în Marea Britanie nu realizează activităţi bancare veritabile, ci se concentrează în principal pe activităţile legate de schimburile internaţionale, asemănătoare activităţii băncilor de investiţii. Băncile de investiţii (cunoscute şi sub denumirea de merchant banks) reprezintă o trăsătură esenţială a sistemului financiar britanic.

Produsele și serviciile bancare de retail pe piața din Marea Britanie sunt oferite de majoritatea băncilor care operează în cadrul sistemului bancar britanic. Băncile britanice sunt clasificate în funcție de mai multe criterii :

a) După tipul de operațiuni și servicii oferite

1. Merchant banks, accepting houses și discount houses- sunt instituții bancare a căror activitate principală constă în vânzarea unor servicii și nu plasarea fondurilor proprii sau colectarea acestora. Ele oferă întreaga gamă de servicii naționale și internaționale, pentru întreprinderi și alte bănci. Spre exemplu, băncile de investiţii (merchant banks) oferă următoarele servicii:

- scontare de titluri financiare, fuziuni și emisiuni internaționale;

- comerţul cu titluri de valoare și brokeraj;

- servicii bancare pentru companii şi autorităţi publice;

- gestionarea tezaurului şi inginerii financiare prin care se urmăreşte protejarea clienţilor persoane juridice de fluctuaţiile ratei dobânzii şi de riscurile valutare;

- managementul investiţiilor pentru instituţii şi clienţi persoane fizice.

Segmentul băncilor de investiţii este dominat de marile bănci americane şi europene, printre care menționez: Goldman Sachs, Morgan Grenfell, Merrill Lynch, Deutsche Bank UBS, Hambros Bank, Hill Samuel și Credit Suisse.

2. Commercial banks (bănci comerciale), clearing houses (case de compensație) au ca activitatea principală colectarea depunerilor, gestiunea mijloacelor de plată și acordarea creditelor curente. Această diviziune de clasificare a instituțiilor bancare tinde să se estompeze, principalele commercial banks căutând să controleze o merchant banks, fie să creeze o asemenea bancă.