Cuprins
- Introducere
- Cap.I Organizarea FED
- 1.1. Consiliul Guvernatorilor 3
- 1.2. Băncile regionale de rezervă 4
- 1.3. Comitetul Federal al Pieţei Libere 5
- 1.4. Independenţa FED 6
- 1.5. Politica monetară 7
- Cap.II Instrumente de politică monetară ale FED
- 2.1. Operaţiuni open-market 8
- 2.2. Politica de rescont 11
- 2.3. Politica rezervelor minime obligatorii 14
- Concluzii
- Bibliografie
Extras din proiect
Analiza instrumentelor de politică monetară ale FED
Introducere
Dolarul american este moneda cheie, cu funcţiuni excepţionale în economia mondială şi această poziţie şi-o va menţine, deoarece ea decurge din primatul economic, tehnic financiar şi militar al Statelor Unite. Economia americană „suferă de gigantism”, este o economie expansivă, propulsivă şi contradictorie. Ea oferă subiecte fabuloase controverselor şi favorizează dezbaterile de teorie economică.
Actualmente, lumea monetară este ierarhizată în trei cercuri. În mijloc se află S.U.A. ce dispune de o largă autonomie pentru politica monetară, datorită rolului internaţional al dolarului şi a posibilităţii de a avea un „deficit fără lacrimi” an de an. În al doilea cerc se regăseşte Uniunea Europeană, Japonia, Marea Britanie şi Elveţia, ţări care trebuie să ţină cont de politica americană, dacă nu vor să provoace fluctuaţii majore ale monedelor lor faţă de dolar, iar în ultimul cerc se găsesc ţările periferice, a căror politică monetară rămâne larg subordonată consideraţiilor externe.
Intenţionez însă să ma opresc mai detaliat asupra prezentării structurii şi atribuţiunilor FED, precum şi să realizez o analiză a instrumentelor de politică monetară ale FED.
Cap. I Organizarea FED
Sistemul Rezervelor Federale este banca centrală a Statelor Unite, cea dintâi bancă centrală independentă,fondată de către Congres şi creată prin „ Federal Reserve Act” în 23 decembrie 1913, pentru a oferi naţiunii un sistem financiar şi monetar mai flexibil, mai sigur şi mai stabil.
Congresul a proiectat strustura FED pentru a da o perspectivă mai largă asupra economiei şi asupra activităţilor economice în toate părţile naţiunii.
Este un sistem federal, compus din douăsprezece bănci de rezervă regionale, având în centru o autoritate numită Consiliul Guvernatorilor („The Board”).
Legea din 1913 a fost modificată esenţial prin „Banking Act” în 1935, prin care
s-a constituit un organism de decizie şi anume Comitetul Federal al Pieţei Libere.
1.1. Consiliul Guvernatorilor este compus din şapte membri, numiţi pe o perioadă de 14 ani de către Preşedinte şi confirmaţi de către Senat şi îşi are sediul la Washington. Mandatele lor sunt aranjate în aşa fel încât să expire în an par, şi pot servi doar un termen complet, dar un membru care a fost desemnat pentru a finaliza un termen curent, poate fi numit din nou pentru un mandat comeplte. Preşedintele SUA desemnează un preşedinte şi un vicepreşedinte al Consiliului cu mandatele de patru ani.
Responsabilitatea primară a membrilor consiliului este formularea politicii monetare şi îi revine responsabilitatea de reglementare şi supraveghere asupra băncilor care sunt membre ale Sistemului.
Atribuţiile Consiliului sunt şi de a fixa taxa de rescont, de a stabili nivelul rezervei obligatorii şi regulile privind operaţiunile de rescont efectuate de băncile de rezervă regionale.
Tabel nr.1 Membrii Consiliului:
Comisar Expirarea termenului
Ben S. Bernanke (preşedinte) 31 ianuarie 2014
Janet Yellen L. (vicepreşedente) 4 octombrie 2014
Kevin M. Warsh 31 ianuarie 2018
A. Elizabeth Duke 31 ianuarie 2012
Daniel K. Tarullo 31 ianuarie 2022
Raskin Bloom Sarah 31 ianuarie 2016
Vacant
Sursă: http://www.federalreserve.gov/aboutthefed/bios/board/default.htm
1.2. Băncile de rezervă regionale sunt în număr de 12, răspândite pe teritoriul SUA. Astăzi, băncile regionale sunt localizate în Boston, NewYork, Philadelphia, Cleveland, Richmond, Atlanta, Chicago, St. Louis, Minneapolis, Kansas City, Dallas şi San Francisco. De asemenea, există filiale ale acestor bănci în alte 25 de oraşe.
Fiecare din cele 12 bănci are un consiliu de administraţie compus din nouă directori, care supervizează activitatea băncii respective, şi sunt la rândul lor controlaţi de către Consiliul Guvernator.
Cei nouă directori sunt împărţiţi în trei clase egale, denumite clasa A,B şi C. Directorii din clasele A şi B sunt aleşi de către băncile comerciale din regiune, pe când directorii din clasa C sunt aleşi de către Consiliul Guvernator.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Analiza Instrumentelor de Politica Monetara ale FED.doc