Falimente Bancare, Cauze și Efecte

Abordari ale falimentului bancar-punct de plecare in declansarea crizelor:

Esecul unei firme influenteaza/este tendinta inversa maximizarii profitului. Punctul de insolvabilitate este definit ca monentul in care profitul devine pierdere (negativ).

Recunoasterea unei banci falimentare si lichidarea ei se face in moduri diferite.

Spre exemplu, SUA are o lege despre inchiderea si lichidarea bancilor foarte bine pusa la punct, pe cand in Japonia si alte state europene foarte putine banci insolvente au fost inchise in perioada de dupa al doilea razboi mondial.

De aceea cei mai multi practicieni accepta o definitie mai larga a falimentului bancar, si anume : o banca este falimentara daca este lichidata, unita cu o banca sanatoasa sub supravegherea statului sau salvata prin ajutor acordat de stat.

Exista trei moduri prin care executorii gestioneaza problema bancilor falimentare:

1. Banca este pusa in ipostaza de incasator si lichidata. Deponentii asigurati sunt despagubiti, iar bunurile sunt vandute. Acest mod este frecvent intalnit in SUA.

2. Unirea bancii falimentare cu o banca sanatoasa. Bancii ii sunt oferite stimulente, cel mai adesea intalnita este posibilitatea de a cumpara banca falimentara fara activele cu probleme. Acest lucru implica infiintarea unei agentii care ia in primire aceste active si incearca apoi sa le vanda.

3. Interventia statului, presupune imprumuturi si garantii in cazul activelor cu probleme sau chiar nationalizarea bancii.

Cauzele falimentelor bancare:

A.Asimetria informatiei si problema lichiditatii

Managerii, clientii, executorii si investitorii detin informatii diferite despre starea financiara a bancii. Astfel, este cel mai putin probabil ca deponentii sa detina aceste informatii, tocmai din acest motiv ei sunt protejati de o asigurare a depozitului. Executorii fac rost de informatii din examinarile proprii, pe cand investitorii cunosc informatiile prezentate in controalele financiare. Managerii dispun de cea mai concentrata informatie referitoare la starea financiara a bancii, mai mult decat deponentii, actionarii sau auditorii. Cea mai importanta problema a agentilor apare din cauza discrepantelor de informatie dintre manageri si actionari.

Odata ce actionarii incredinteaza administrarea intreprinderii managerilor, acestea sunt tentati sa actioneze in propriul interes, in detrimentul interesului actionarilor. Profitul bancii depinde partial si de actiunile managerilor, dar si de alti factori care raman invizibili proprietarilor. In aceste conditii, cele mai bune contracte manageriale incheiate de proprietari pot duce la diferite tipuri de ineficienta, sau chiar ar putea tenta managerii sa faca operatiuni intra sau extra bilantiere prea riscante. Astfel de probleme apar in orice ramura a economiei. In sectorul bancar: informatia asimetrica, problemele interne ale unitatilor bancare si hazardul moral pot fi responsabile de colapsul sistemului financiar.

Bancile platesc dobanda la depozite si acorda credite cerand o rata a dobanzii mai mare pentru a acoperi cheltuielile de administrare, riscul asumat si profitul ce revine bancii. Ele trebuie sa aiba un anumit coeficient de lichiditate, ceea ce inseamna ca numai o parte din depozite sunt disponibile pentru a fi platita clientii in orice moment. Din aceasta cauza o retragere neasteptata de depozite inseamna o problema a lipsei de lichiditate. Informatia asimetrica presupune zvonuri despre existenta unei dificultati financiare a bancii ceea ce face ca deponentii neasigurati sa-si retraga depozitele, iar investitorii sa-si vanda actiunile.

B.Rezerva minima obligatorie (RMO)

Statul impune bancilor o rata a rezervei minime obligatorii, bancile fiind nevoite sa plaseze o parte din depozite la banca centrala. Aceasta rezerva mai poate fi numita si taxa pe activitatea bancara. Suma platita este dobanda multiplicata cu volumul fondurilor detinute ca rezerva.

C.Cerinte privind capitalul

Daca banca centrala nu intervine prin acordarea de lichiditati necesare bancii pentru a satisface cererile deponentilor, problema de lichiditate a bancilor se poate transforma intr-una de insolvabilitate sau profit negativ. Daca banca centrala considera ca in afara problemei de lichiditate banca comerciala este solvabila, ea va interveni cu lichiditatea necesara mentinerii bancii pe linia de plutire (la o rata penalizatoare). Odata ce deponentii sunt multumiti ca-si pot lua banii, panica inceteaza si banca isi continua cursul normal. In caz contrar, cand banca este considerata insolvabila si nu merita salvata, este obligata sa se inchida.

Daca autoritatile intervin, insa nu reusesc sa convinga deponentii ca totul este in regula, panica lor afecteaza si alte banci, posibil toate bancile din sistem, punand sectorul bancar in pericol de colaps.

D.Legaturile puternice in cadrul sistemului bancar.

Conform unor studii efectuate de SUA in comparatie cu sectoarele non-bancare, in sectorul bacar crizele se raspandesc mult mai repede si cuprind intregul sector, ceea ce poate duce la falimente multiple. Falimentele duc deasemnea la pierderi mari ale deponentilor, deoarece acestia sunt, in general, prost informati in privinta situatiei financiare a bancii.