Operațiunile de Decontări în Activitatea Bancară

Introducere

În acest capitol am prezentat diferitele modalităţi şi intrumente de decontare utilizate în practica bancară din România. Totodată, am încercat să se pună în evidenţă atuurile şi minusurile generate de utilizarea formelor şi intrumentelor de plată specifice. Pe lângă intrumentele de plată tradiţionale, am prezentat unele noutăţi în conţinutul studiului de caz, în special, cu referire la modalităţile electronice de plată şi transfer al sumelor.

Cuvinte cheie

• Decontări

• Viramente

• Încasări şi plăţi fără numerar

• Modalităţi

• Tehnici şi instrumente de decontare

• Ordin de plată

• Cec

• Cambie

• Bilet la ordin

• Acreditiv

• Carte de credit

Cap. 1 Operaţiunile de decontări în activitatea bancară

1.1. Organizarea plăţilor şi încasărilor fără numerar

Plăţile fără numerar se concretizează, din punct de vedere al tehnicii şi evidenţei bancare, în virări de sume dintr-un cont în altul, ca urmare a livrărilor de mărfuri, executărilor de lucrări, prestărilor de servicii sau a stingerii altor drepturi de creanţă. În cadrul acestor transferuri de sume, intervine pe de o parte plătitorul, iar pe de altă parte beneficiarul (cel care încasează creanţa). Încasările şi plăţile fără numerar, în practica bancară operează sub denumirea de operaţiuni de viramente sau decontări.

Datorită faptului că efectuarea viramentelor este posibilă numai prin intermediul conturilor deschise la bănci, deci sub forma monedei scripturale, organizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar prin intermediul banilor

În mod direct, în organizarea operaţiunilor de încasări şi plăţi fără numerar, este implicată Banca Naţională a României, căreia îi revine sarcina de a elabora cadrul normativ şi de a facilita operaţiunile de viramente ale celorlalte bănci comerciale prin intermediul decontărilor interbancare. Prin aceste atribuţii, Banca Naţionala se situează în ipostaza de centru unic de decontare la nivelul întregii ţări.

De asemenea, toate celelalte societăţi bancare au obligaţia de a se implica în organizarea operaţiunile de încasări şi plăţi fără numerar, atât în relaţiile ce privesc propriile conturi, cât şi legătură cu decontările intrabancare.

În acest sens, băncilor comerciale le revin următoarele atribuţii:

• să ofere clienţilor lor cele mai potrivite servicii bancare ce vizează sfera decontărilor, astfel încât să se realizeze o accelerare a fluxurilor băneşti, situaţie benefică atât pentru titularul de cont, cât şi pentru societatea bancară;

• să fie receptive la solicitările pe care le formulează titularii de cont în legătură cu folosirea modalităţilor şi instrumentelor de plată, în sensul de a le facilita servicii bancare de calitate;

• să urmărească respectarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor implicate în relaţiile de decontare. În acest sens, societăţile bancare au posibilitatea să supravegheze ca toate încasările şi plăţile să fie generate de procese economice reale. De asemenea, băncile au posibilitatea să respingă de la plată acele documente de decontare care nu reflectă realitatea. Aceste aspecte vor fi urmarite cu atenţie, în special în situaţia în care plătitorul are angajat un credit la banca respectivă;

• să aibă în vedere îmbunătăţirea în permanenţă a tehnicilor şi intrumentelor privind operaţiunile fără numerar. Astfel, pe linia perfecţionării decontărilor se impune cu prioritate efectuarea plăţilor în limita disponibilităţilor evidenţiate în conturile bancare, fie că aceste disponibilităţi sunt generate de capitalurile proprii, fie că provin din împrumuturi sau alte surse externe.

Pentru desfăşurarea în condiţii normale a operaţiunilor d încasări şi plăţi fără numerar între agenţii economici, în sensul accelerarii transferului de sume între conturi, se impune ca acestea să se efectueze în cadrul unor termene riguros stabilite. Astfel, în prezent, majoritatea operaţiunilor de decontare se realizează folosind ca instrumente de decontare oridinul de plată şi cecul, care se desfăşoară în cadrul unor termene riguros stabilite. Astfel, în prezent, majoritatea operaţiunilor de decontare se realizează folosind ca instrumente de decontare ordinul de plată şi cecul, care se desfăşoară în cadrul unor termene stabilite pe zile şi urmărite de către unităţile bancare implicate în serviciul de decontare.

În principal, în practica bancară se utilizează patru modalităţi principale privind plăţile fără numerar. Acestea sunt:

• acceptarea;

• ordinul de transfer;

• acreditivul;

• compensarea.

Acceptarea se caracterizează prin aceea că plata, la cererea furnizorului, nu poate avea loc decât cu consimţământul expres al debitorului (cumpărătorului) sau al băncii sale.

Ordinul de transfer presupune că plăţile se efectuează de către bancă din contul titularului, din iniţiativa şi potrivit dispoziţiilor acestuia.

În cazul acreditivului, plata are loc în momentul prezentării documentelor de către furnizor la banca unde este domiciliat acreditivul. Avantajul esenţial al acreditivului, ca modalitate de plată, constă în aceea că, suma fiind virată în prealabil, decontarea este garantată.

Prin compensare, sumele care fac obiectul operaţiunilor de încasări şi plăţi se lichidează reciproc şi numai diferenţa rezultată se înregistrează în conturile participanţilor. Acest gen de operaţiuni se practică, de regulă, în cadrul operaţiunilor interbancare în care sunt implicate băncile comerciale.

Ţinând cont de modalităţile de plată folosite, la rândul lor, instrumentele de decontare pot fi:

• din iniţiativa cumpărătorului sau plătitorului. În aceasta ipostază se foloseşte ordinul de plată;

• din iniţiativa furnizorului sau a beneficiarului sumei. Specifice pentru această situaţie sunt cecurile şi scrisorile de garanţie.

Pentru efectuarea plăţilor şi încasărilor, toţi agenţii economici, indiferent de natura capitalului (de stat, majoritar de stat, mixt şi privat), cât şi instituţiile sau alte organizaţii sunt obligate să-şi deschidă conturila băncile unde îşi păstrează disponibilităţile.