Computer Compatibil IBM

CAPITOLUL I

CONFIGURAŢIA HARDWARE A UNUI P.C. COMPATIBIL I.B.M.

Introducere

Au trecut bine de decenii de când IBM, prin cel bun inspirat studiu de marketing din domeniul calculatoarelor, a definit a caracterizat cel important segment de din domeniul tehnicii de calcul, cel calculatoarelor personale profesionale. Domeniul calculatoarelor personale, arhitecturii IBM PC, a devenit cel dinamic, cel mai productiv domeniu, care a făcut din calculator un fenomen de masă, un instrument simplu, prietenos eficace în activitatea economică , de proiectare, de management, in activitatea ştiinţifică , industrială de gestiune , în activitatea medicală , de învăţământ, etc. Fiecare dintre noi înţelegem importanţa unui calculator şi mai ales accesul la informaţii, pe care calculatorul îl poate media, intr-o era cum este Era Informaţiei. Astăzi,

din ce in ce mai mulţi oameni posedă suficiente cunoştinţe in modul de utilizare a unui

calculator, compatibil IBM, si in operarea unor programe simple, cum ar fi cele de editare

text sau chiar cele de editare grafică. Dar câţi dintre noi ştim din ce este compus un

calculator, cum funcţionează acesta sau, mai ales, care sunt caracteristicile de bază ale

subansamblelor unui sistem de calcul. Pe plan mondial este unanim recunoscut faptul că orice activitate modernă, eficientă are la bază tehnică de calcul. Această afirmaţie a devenit de fapt o axiomă. În ţările dezvoltate, toate domeniile în care lucrează omul, începând cu industria şi comerţul, ajungând până la muncă de birou şi învăţământ, cuprinzând medicină, transporturile şi chiar artă, sunt cel puţin sprijinite de utilaje şi aparate moderne, între care calculatoarele ocupă un loc de frunte. În ceea ce priveşte calculatoarele, în ultimul deceniu s-a conturat tot mai clar o tendinţa noua: trecerea de la sistemele mari şi mini la calculatoare personale (microcalculatoare). Acestea şi-au demonstrat din plin eficientă: posibilitatea utilizării în cele mai variate domenii, viteză mare de lucru, adaptabilitate la cerinţele celor mai diverşi utilizatori, etc.

Ce este un PC ?

Calculatorul este un echipament electronic ce permite prelucrarea automată a datelor sau realizarea unor sarcini, cum ar fi calculele matematice sau comunicaţiile electronice, pe bază unor seturi de instrucţiuni, numite programe. Programele sunt seturi de comenzi sau instrucţiuni, ce se execută într-o anumită ordine, care sunt culese şi procesate de componentele electronice ale calculatorului, rezultatele fiind stocate sau transmise componentelor periferice, cum ar fi monitorul sau imprimanta Este de remarcat faptul că din ce în ce tot mai multe elemente importante din arhitectură unui calculator au căpătat individualitate, păstrându-şi bineînţeles integrarea în sistem, prin acest lucru urmărindu-se posibilitatea upgrade-urilor fără a se înlocui întregul calculator. Astfel acestuia i se poate conferi titulatură de sistem de calcul, adică un ansamblu de două componente: hardware (care cuprinde totalitatea componentelor electronice şi mecanice) şi software (care cuprinde totalitatea programelor utilizate). Partea hardware cuprinde memoria care stochează datele şi instrucţiunile ce permit calculatorului să funcţioneze, unitatea centrală de procesare (CPU) care duce la îndeplinire acele instrucţiuni, unitatea BUS care conectează părţile componente ale computerului, unităţile de intrare, că de exemplu tastatură şi mouse-ul, care permit userului să comunice cu computerul, unităţile de ieşire, ca de exemplu imprimanta şi monitorul, care permit computerului să afişeze informaţiile cerute de user, şi altele. Partea de software este în general compusă din sistemul de operare şi din programe utilitare care permit computerului managmentul fişierelor sau al unor periferice.

Componente

Placa de bază

Structură

a. Conectori (asigură interfaţă între 2 medii) - sloturi, socketuri, mufe, porturi

- slot - sloturi expansionale (PCI, PCI Express, IŞA, VL (VESA Local-Bus), AGP, CNR, AMR); slot pentru procesoare (Slot A (AMD), Slot 1 (intel))

- socket

b. Magistrale - colecţie de fire prin care sunt trimise date de la o componenta la altă; magistrală este de două tipuri : magistrală de adresă şi magistrală de date (magistrală de date transfera datele concrete, pe când magistrală de adrese specifică locul unde se duc datele)

- conectarea procesorului cu placă de bază;

- magistrală de adrese din memoria internă şi externă;

- magistrală de date;

- magistrală de conectare altor componente;

- lăţimea bus-ului poate fi de 8 biţi, 16 biţi, 32 biţi şi 64 biţi; lăţimea bus-ului determină cantitatea de date transmisă.

c. Ceas - componenţa hard care generează un număr de impulsuri într-o perioadă de

timp. Un impuls generat de ceas se numeşte tact. La un tact se efectuează o operaţie elementară.

d. zonă tampon de memorie (cache) (L1, L2, L3) - este un mecanism special de stocare cu viteză mare.

e. Chipset - este componenţa de comandă şi de control a plăcii de bază. Prin el se instituie un sistem de întreruperi. IRQ 0 este rezervat pentru crash.

- Southbridge - chip-ul ce controlează toate funcţiile de intrare/ieşire ale computerului (USB, audio, port serial, BIOS-ul, IŞA, canalele IDE) mai puţin memoria, sloturile PCI şi AGP-ul.

- Northbridge - chip sau chip-uri ce controlează funcţiile plăcii de bază; ea conectează procesorul cu memoria; northbridge-ul comunică prin FSB cu procesorul.

f. BIOS (Basic Input Output System) - este o componenţa hard de memorie, în care se găseşte un modul program ce asigură o conexiune minimală cu suporţi de memorie externă. Acest program caută pe suporţi de memorie externă sistemului de operare şi dacă-l găseşte îl lansează în execuţie. La pornirea calculatorului se preia conţinutul din BIOS şi din CMOS în memoria externă că un program care se pregăteşte a fi executat şi se lansează în execuţie.