Regimul alimentar al unui bolnav de hipertensiune arterială

1.GENERALITĂŢI

Circulaţia sângelui este datorată unei diferenţe de presiune între sistemul arterial cu presiune mare şi sistemul venos cu presiune mică. Arterele transportă sângele de la inimă spre tot corpul. Tensiunea arterială reprezintă o măsurare a presiunii exercitate de sânge asupra peretelui interior al arterelor. Cu toate că un anumit nivel de presiune este necesară pentru ca sângele să circule prin întreg organismul, în cazul în care această presiune creşte prea mult se spune ca persoana suferă de hipertensiune arterială.

Fiecare bătaie a inimii declanşează o undă de presiune care circulă prin fluxul sanguin. Cifra mai mare (tensiunea arterială sistolică) reprezinta vârful undei de presiune, iar valoarea mai mică (tensiunea arterială diastolică) este minimul undei de presiune.

Tensiunea arterială reprezintă măsurarea atât a tensiunii arteriale sistolice, cât şi a celei diastolice. Valorile sunt exprimate în milimetri coloană de mercur (mm Hg).

O persoană este considerată hipertensivă atunci când tensiunea arterială sistolică este mai mare de 140 mm Hg sau tensiunea arterială diastolică este mai mare de 90 mm Hg. Tensiunea arterială care rămâne constant mai mare de 140/90 mm Hg este considerată hipertensiune arterială, dar dacă persoana este diabetică, o valoare mai mare de 130/80 mm Hg este considerat hipertensiune arterială (la persoanele cu diabet zaharat valoarea normală a tensiunii arteriale este sub 120/80mmHg)

Hipertensiunea arterială este un factor major de risc pentru bolile cardiace, accidentul vascular cerebral şi insuficienţă renală. Se estimeaza că 25% din barbaţi şi 18% din femei sunt hipertensive. Majoritatea persoanelor cu hipertensiune nu stiu că au această afecţiune. Dintre cei care ştiu că suferă de hipertensiune arterială mai puţin de o treime primesc tratamentul adecvat pentru controlul tensiunii arteriale.

În România HTA esenţială cronică apare de regulă după 30 de ani, frecvenţa ei crescând odată cu vârsta. Incidenţa bolii este relativ echilibrată între cele două sexe până la vârsta de 60 de ani, după care creşte la femei. Conform studiilor epi¬demiologice efectuate în ţara noastră, prevalenţa HTA este de 20% între 40-60 de ani (Institutul de Medicinã Internă), de 28% între 25-64 de ani (Institutul de Car¬diologie -Programul MONICA) şi de 46% peste vârsta de 65 ani, cu moderată predominanţă la femei. Mortalitatea prin HTA a crescut de la 72 la 100.000 de lo¬cuitori în 1980 la 93 la 100.000 locuitori în 1992. Decesul în cazul unui bolnav hi¬pertensiv se datorează cel mai frecvent complicaţiilor cerebro-vasculare care sunt direct proporţionale cu cifrele tensionale, chiar şi în HTA sistolică izolatã. Complicaţiile HTA apar şi la bolnavii care prezintã creşteri modeste ale tensiuni arteriale (între 140-160 mmHg), ceea ce a impus o reconsiderare a valorilor considerate normale ale tensiunii arteriale.

2.CAUZELE HIPERTENSIUNII ARTERIALE

Hipertensiunea arterială este de doua tipuri :

- hipertensiune arterială esenţială

- hipertensiune arteriala secundara

a) Hipertensiunea arterială esenţială

În 95% din cazuri, cauza hipertensiunii arteriale rămâne necunoscută; aceasta se numeşte hipertensiune arteriala esenţială sau idiopatică. Frecvent persoanele care suferă de hipertensiune arterială esenţială au alte persoane din familie care prezintă aceeaşi afecţiune. In cazul hipertensiunii arteriale esenţiale tratamentul va avea ca scop tratarea simptomelor şi reducerea tensiunii arteriale.

Hipertensiunea arterială esenţială este adesea asociată cu alte boli cardiovasculare , cum ar fi ateroscleroza (boala caracterizată prin ingroşarea şi îndurarea peretelui arterial datorită depunerii plăcilor de colesterol, cu reducerea progresivă a lumenului, astfel arterele nu se dilată corespunzător şi presiunea în artere creşte.

Vârsta este un alt factor de risc asociat hipertensiunii arteriale. Odată cu înaintarea în vârstă arterele devin mai puţin flexibile şi este posibil ca valorile tensiunii arteriale să fie mai mari decât cele normale. 75% dintre pacienţii hipertensivi au peste 60 de ani. Un stil de viaţă sedentar, un regim alimentar prea bogat, obezitatea, diabetul zaharat, fumatul asociate cu hipertensiunea arterială contribuie la apariţia bolilor cardiovasculare şi a complicaţiilor lor inerente

Cu toate că nu se cunoaşte cauza hipertensiunii arteriale esenţiale, au fost propuse o serie de mecanisme:

* Vasoconstricţie (scăderea diametrului arterei) care poate determina o scădere a vascularizaţiei la nivelul rinichilor, care ar duce la o creştere a secreţiei în sânge a unei substanţe numita renină, care, în combinaţie cu o altă substanţă produsă în ficat, formează angiotensina, care este cauza hipertensiunii arteriale.

* Dezechilibru în secreţia de prostaglandine, care joacă un rol în medierea activităţii celulelor şi în numeroase procese (cum ar fi secreţiile gastrice, fluxul de sânge la nivel cerebral, mobilitatea tractului digestiv,etc).

b)Hipertensiunea arterială secundară

În hipertensiunea secundară tensiunea crescută a sângelui reprezintă o consecinţă a anormalităţii unui organ sau sistem al organismului cum ar fi:

Cauzele renale

-glomerulonefrita: orice boală renală caracterizată printr-o atingere a glomerulilor(unităţile filtrante ale rinichiului);

-glomerulopatia din diabetul zaharat;

-nefrita interstiţială din cadrul unor boli metabolice: guta, hipercalcemie

creşterea nivelului de calciu din sânge, frecvent ca o manifestare a hiperparatiroidismului);

-rinichi polichistic: o boală caracterizată prin apariţia mai multor chisturi la nivelul rinichilor;