Modele Regionale de Economie

Introducere

Aparitia si dezvoltarea aranjamentelor economice regionale, concomitent cu adâncirea procesului de globalizare sunt doua forte dinamice si uneori contradictorii care definesc economia mondiala contemporana. Desfasurarea concomitenta a globalizarii si regionalizarii a generat o economie mondiala din ce în ce mai interdependenta.

Procesul de regionalizare se desfasoara concomitent cu procesul de globalizare a economiei. Ambele tendinte, globalizarea si regionalizarea, determina diversificarea relatiilor dintre entitati economice (în special state si corporatii), facând sa se atenueze, cel putin din punct de vedere economic, rolul granitelor nationale.

Procesul de regionalizare presupune ca tot mai mult statele nationale sa îsi bazeze relatiile reciproce pe relatii integrative tot mai strânse, cu grade diferite de complexitate. Adâncirea tendintei de integrare s-a bazat tot mai mult pe aparitia unui numar din ce în ce mai mare de grupari regionale integrationiste, pe proliferarea relatiilor regionale dintre state.

Regionalismul actual poate fi vazut si ca expresia ordinii economice mondiale aflata la ora redefinirilor, contrabalansarea unor puteri economice facându-se de catre unele state prin reunirea eforturilor lor de dezvoltare economica.

Intensificarea procesului de integrare la scara regionala constituie o necesitate obiectiva, luând în considerare urmatoarele elemente definitorii:

- potentialul material, financiar si uman care poate fi antrenat prin cooperare în circuitul national, regional si mondial de valori;

- proximitatea geografica, cu efecte favorabile asupra raporturilor de complementaritate între dimensiunile economice, politico- diplomatice si cultural-umane, amplificate de afinitatile spirituale;

- gruparile regionale cresc acumularea de avutie nationala si regionala, având efecte pozitive asupra schimburilor comerciale în cadrul gruparilor, precum si asupra locului tarilor membre în comertul international.

Tendinta de formare a unor blocuri regionale comerciale este determinata de actiunea mai multor factori, atât de natura endogena, cât si exogena.

Factorii endogeni sunt rezultatul evolutiilor care s-au petrecut în interiorul unor tari sau grupari de tari deja constituite:

- optiunile fundamentale de politica economica similare, conceptia comuna despre dezvoltare;

- politicile de liberalizare a comertului întreprinse de multe tari în dezvoltare, proces care va facilita liberalizarea accentuata în vederea unei viitoare integrari cu statele industrializate;

- dificultatile economice cu care s-au confruntat tarile ca urmare a crizei energetice, si care a avut ca efect constientizarea faptului ca exista potential de crestere insuficient valorificat.

Ca factori exogeni mentionam:

- modalitatea de acoperire a riscurilor potentiale determinate de evenimente care se petrec fie în zona respectiva, fie în alte zone;

- încercari de a compensa, printr-o intensificare a schimburilor intragrup, eventualele pierderi datorate din îngustarea unor piete extraregionale, ca urmare tot a unor procese integrationiste;

- dorinta de stabilitate politica si de întarire a sistemelor democratice.

Formele pe care le îmbraca integrarea economica regionala sunt determinate de multitudinea de relatii care se stabilesc între doua sau mai multe state care-si conjuga eforturile spre atingerea unui obiectiv comun.

Conform datelor OMC, au fost notificate peste 200 de acorduri comerciale regionale, de tipul uniunilor vamale, zonelor de comert liber sau alte tipuri de aranjamente preferentiale; mai mult de 150 fiind astazi în functiune. Structura acestor acorduri este deosebit de complexa si multe tari fac astazi parte din mai multe acorduri. Cele mai multe întelegeri de acest tip sunt între tarile dezvoltate, în special cele europene (60%), tarilor în dezvoltare revenindu-le o parte mai mica (15%). Restul sunt întelegeri ce implica ambele categorii de tari.

Proliferarea blocurilor comerciale regionale poate conduce la scaderea credibilitatii OMC, dat fiind faptul ca acestea constituie derogari de la principiile liberalizarii comertului pe baze nediscriminatorii. Se poate pune problema care mai este rostul demersurilor organizatiei, din moment ce exceptia devine mai puternica decât regula. În plus, nu exista prevederi OMC, care sa impuna sanctiuni acelor blocuri regionale care nu respecta prevederile organizatiei în materie de impunere tarifara si netarifara. Unii specialisti considera ca riscul de a ajunge la un comert între blocurile comerciale regionale nu este deloc atât de îndepartat pe cât pare. De altfel, dintre tarile membre OMC, doar Mongolia nu face parte din nici un acord regional, 97% din comertul mondial este derulat de state ce sunt membre în cel putin o grupare integrationista (fata de 70% în 1990), iar cele trei mari grupari (UE, NAFTA si APEC) detin 70% din comertul mondial.