Turism cultural în Botoșani

Capitolul 1.Turismul cultural în judeţul Botoşani

1.Tradiţii şi obiceiuri

Interesul oamenilor s-a îndreptat în ultimii anii spre obiceiurile folclorice. Fenomenul acesta se datorează încărcăturii valorice pe care le au obiceiurile precum si interesul omului pentru ele. Obiceiurile cuprind semnificaţii profunde asupra omului relaţiile lui cu natura, cu lumea înconjurătoare. Astfel obiceiurile prezintă viaţa sociala, diverse aspecte ale rânduielii ei.

În cultura populară tradiţională, obiceiurile formează un capitol important, fiindcă întreaga viaţa a omului, munca lui din timpul anului şi diferitele lui ocupaţii, relaţiile cu semenii şi cu întruchipările mitologice erau întreţesute de obiceiuri. În folclorul nostru, unele obiceiuri au păstrat până astăzi forme ample de desfăşurare, în care vechile rituri se îmbină cu acte ceremoniale, cu manifestări spectaculoase.

Folcloristica a grupat, în general, obiceiurile calendaristice, în patru cicluri care corespund celor patru anotimpuri :obiceiuri de primăvară, de vară, de toamnă şi de iarnă. Obiceiurile care se mai practica si azi pe teritoriul folclorului românesc si care prezintă forme interesante de integrare în cultura contemporana sunt din ciclul Anului Nou, deosebit de ample si pline de semnificaţie pentru cultura noastră populară.

Cu câteva zile înaintea începerii ciclului zilelor ‘festive’, in comunitatea tradiţionala românească are loc sacrificarea porcului, în ziua de Ignat - 20 decembrie.

Crăciunul deschide ciclul celor 12 zile ale sărbătorilor Anului Nou. Obiceiul de a colinda înseamnă, de fapt, a merge din casă în casă cu diferite urări. El se manifestă pregnant în ciclul Anului Nou, dar nu lipsea nici la alte obiceiuri, de pildă la Calus. La baza lui stă principiul pe care se întemeiază rânduiala convieţuirii si a solidarităţii colective din satele noastre de obşte : toţi pentru unul si unul pentru toţi.

Colindatul. Practicile tradiţionale ale sărbătorilor de iarna moştenite din cele mai vechi timpuri se desfăşoară si în prezent în forme deosebit de variate, implicând participarea întregii colectivităţi, inclusiv a copiilor. Crăciunul concentrează o seamă de ritualuri şi obiceiuri între care se remarcă, în toată frumuseţea şi prospeţimea sa, colindatul copiilor.

Sorcova şi semănatul. În dimineaţa Anului Nou, copiii obişnuiesc să meargă cu sorcova şi cu semănatul. Obiceiul sorcovei este mai cunoscut în Muntenia dar îl găsim şi în Moldova. El este practicat de copii d la 3-4 ani pana la 12-13 ani.Exista ale tarii unde cu sorcova merg numai băieţii, iar în altele numai fete. Adesea copiii merg câte doi, alteori merge doar unul singur, colindându-se doar membrilor familiei sau unui grup de vecini.

Pluguşorul. Urarea cu plugul sau cu buhaiul, pluguşorul cum i se spune in popor, este un străvechi obicei agrar prin excelenţă, care se practică şi azi, mai cu seama în Moldova. În ajunul Anului Nou, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceata de urători formată din doi până la douăzeci de flăcăi sau bărbaţi însurăţei de curând, pleacă din casă în casă să ureze cu pluguşorul sau să ‘hoinărească’, cum i se spune în Moldova. Cu pluguşorul urează astăzi şi copiii.

Mersul cu capra. Capra este alaiul cel mai numeros, de obicei o singură trupa din sat, care organizează şi balul de sărbători, făcând astfel ca druştele (fetele) să fie primite fără contribuţie. Capra, fiind personajul principal, este cel mai pitoresc ornată. Are un costum din spice de stuf, cu cap mobil făcut din lemn, cu un băţ lung din corpuri acţionate cu o pârghie şi cu o sfoară. Acest mic mecanism scoate sunete ritmice în concordanţă cu monologul vătafului: ”Ţa, ţa, ţa, căpriţa, ţa!” Pentru a fi mai convingători, cei care o realizează se străduiesc să-i pună tot felul de „ţănţărămuri”, inclusiv coarne naturale. Trupa poate avea zeci de personaje, care de care mai pitoreşti, de la zâne, draci, babe, moşnegi, haiduci, vânători, zgripţuroaice, harapi, doctori, negustori.

Floriile se serbează cu o săptămână înainte de Paşte si simbolizează Intrarea Domnului în Ierusalim, iar pentru toţi credincioşii, începând cu această dată până la Paşte, începe Săptămâna Patimilor. Această sărbătoare poartă numele de Florii, deoarece Iisus Hristos a fost întâmpinat în Ierusalim cu flori şi cu ramuri de finic si de măslin. Credincioşii duc simbolic la biserică ramuri de salcie si flori pentru a le sfinţi, deoarece începând cu această zi toate florile şi toţi pomii încep să înflorească.

La slujba de Florii, toţi slujitorii bisericii ţin în mâini alături de aceste flori si crengi de salcie şi o lumânare aprinsă ca simbol al biruinţei vieţii împotriva morţii. În rândurile care urmează voi enumera câteva zicale din bătrâni care se mai respectă şi în ziua de astăzi. Se zice ca aşa cum va fi ziua de Florii aşa va fi şi ziua de Paşte. - Fetele, pentru a-şi visa ursitul, pun seara sub perna busuioc sfinţit. - Pentru a ne apăra de boli e bine ca atunci când se va face baie, în apa să se pună şi câteva flori sfinţite.

- Nu este bine ca în ziua de Florii să se spele pe cap, pentru a nu albii.

- În aceasta perioada înfloresc urzicile, şi nu mai sunt bune de mâncat.

- Cei care se împărtăşesc în Duminica Floriilor li se vor îndeplini dorinţele.