Aspecte Privind Condițiile de Microclimat Interior la Clădirile de Locuit

1. INTRODUCERE

The paper addresses the concept of microclimate inside the housing. Microenvironment is defined as a complex concept that encompasses all physical factors (temperature, humidity, air movement and radiant temperature) exercising influence on the body as a function of thermoregulation excited.

The air inside of a building must consider both thermal comfort and energy savings.

The parameters that influence thermal comfort are temperature and relative humidity.

Keywords: microclimate, thermal comfort, relative humidity.

2. CONCEPTE PRIVIND CONFORTUL TERMIC

Prin confort, în general , se înţelege starea care rezultă în cazul unei relaţii armonioase dintre om şi mediul înconjurător , instituită fără eforturi deosebite de adaptare din partea organismului uman. Pentru un spaţiu închis confortul reprezintă totalitatea condiţiilor care determină o ambianţă plăcută.

Componenta principală a confortului general o constituie confortul termic, definit ca stare în care mecanismul de termoreglare al organismului uman este supus unor solicitări reduse la care poate face faţă fără eforturi deosebite. Confortul termic are capacitatea de a asigura menţinera unei temperaturi constante a corpului , pe baza echilibrului dintre producţia de căldură a organismului şi degajările spre mediul înconjurător , care au loc atât fizic , prin conducţie , convecţie şi radiaţie , cât şi fiziologic , prin procesele de respiraţie şi transpiraţie.

Clădirile , indiferent de destinaţia lor , sunt mari consumatoare de energie şi în acelaşi timp oferă oportunităţi mari pentru ridicarea eficienţei energetice , problemă de mare actualitate în context mondial. Cel mai frecvent indicator al confortului termic este temperatura aerului interior , Ti , reprezintă temperatura aerului din jurului corpului uman , la distanţă faţă de radiaţia surselor de căldură.

Oamenii preferă ferestrele moderne, cu geam termopan în locul celor vechi, în primul rând datorită performanţelor termice ale acestora, pe lângă valenţele estetice ale acestora şi a întreţinerii lor mult mai facile. Viteza curenţilor de aer (v) este un alt parametru ce influenţează starea de confort. Prin ventilare se ajută evaporarea apei la nivelul suprafeţei pielii. Acest proces, fiind endoterm, va crea senzaţia de răcorire. Astfel că viteza de ventilaţie devine un parametru de confort. Pentru a resimţi senzaţia de confort, valorile vitezei curenţilor de aer din casă trebuiesc sa fie de 0.1 - 0.2 m/s, nu mai mari de 0.4 m/s. Pentru valori sub 0.1 m/s se va crea senzaţia de "aer stătut".

Pentru menţinerea confortului termic este valabil următorul principiu: suma temperaturii aerului din încăpere şi a temperaturii medii a exteriorului suprafeţelor adiacente trebuie să se găsească în intervalul 38 - 42 °C. În acelaşi timp se impune ca diferenţa temperaturilor să nu fie mai mare de 4 °C. Ca valoare optimă este considerată diferenţa de temperatură de 2 °C.

Pentru asigurarea confortului termic la temperatura curentă utilizată pentru mediul ambiant de 21 °C, se impune ca temperatura suprafeţelor adiacente să fie ideal 19 °C, iar minimum 17.

În cazul în care temperatura minimă a suprafeţei pereţilor interiéri ar fi de 14,1 °C,

respectiv 15,1 °C, atunci pentru asigurarea confortului termic ar fi necesar să încălzim cel puţin la temperatura de 22,9 °C, respectiv 23, 9 °C. Diferenţa dintre temperatura camerei şi cea a suprafeţei pereţilor ar atinge 7,8 °C, respectiv chiar 9,8 °C.

Această diferenţă mare a temperaturilor se manifestă prin deplasări de aer mai mari pe care locatarii îl percep ca şi curent. Majoritatea locatarilor reacţionează la această senzaţie neplăcută prin creşterea temperaturii de încălzire, prin aceasta neeliminându-se însă cauza curentului, dimpotrivă amplificându-l.

În cele ce urmează ne vom referi la: umiditatea aerului.

3. CONCEPTE PRIVIND UMIDITATEA RELATIVĂ

Umiditatea relativa a aerului indica cantitatea de umezeala continuta în aer - raportata la cantitatea maxima care poate fi conţinută. Umiditatea relativă se poate determina cu un aparat numit higrometru de cameră.

Prea grăbiţi, în activitatea noastră cotidiană, nu am observat că şi la noi au început să se vândă, nu numai (simple) termometre de perete, ci şi un set de 2 aparate, aşezate pe acelaşi suport (de lemn sau de material plastic), dintre care unul este un termometru de cameră, iar celălalt un higrometru.

Dacă vrem să avem grijă, nu numai de confortul termic, dar şi de propria sănătate, sfatul nostru este acela de a avea măcar un higrometru în casă.

Controlul umidităţii aerului este la fel de important ca şi cel al temperaturii acestuia.

Variaţia temperaturii aerului cu câteva grade, mai ales iarna, fiecare dintre noi o simţim imediat pe

Fig. 1 Higrometru de cameră pielea noastră în timp ce variaţia umidităţii este de 10%. Din cauze funcţionale, în apartamentele blocurilor insuficient încălzite prin sistemul de termoficare, cu o izolaţie termică insuficientă a pereţilor, utilizând pentru încălzire gazul metan în ardere liberă sau uscând rufe în casă, rezultă vapori de apă care condensează pe pereţii mai reci (cei dinspre exterior), absorbindu-se în aceştia. În timp, pereţii se saturează cu umiditate, apare mucegaiul, finisajele se degradează, locuinţa devenind insalubră.

3.1 Umiditatea cauzată de ascensiunea capilară a apei

Creşterea umidităţii solului peste limitele normale este datorată existenţei unei pânze freatice în preajma fundaţiei clădirii, ale acumulărilor de ape meteorice al căror regim de evaporare naturală a fost perturbat. Această umiditate excesivă a solului migrează prin capilaritate în fundaţie şi în elementele de construcţie ale clădirii, provocând igrasia.