Analiza Performanțelor și Rentabilității cu Ajutorul Soldurilor Intermediare de Gestiune la SC Ștef Mar SRL

Capitolul I

I.1. Necesitatea şi importanţa temei studiate

Calitatea procesului decizional este dependentă într-o mare măsură de cantitatea şi calitatea informaţiilor pe care se fundamentează decizia, informaţii despre care se poate spune că descriu aceste aspecte, elemente din activitatea întreprinderii asupra cărora se intenţionează a se acţiona prin decizii.Cu cât volumul este mai mare şi calitatea lor are un nivel cât mai ridicat cu atât decizile adoptate au şanse mai mari să producă efectele aşteptate. În acest sens analiza economico-financiară devine un furnizor important de informaţii pentru procesul decizional.

Analiza economico-financiară este unul dintre cele mai importante instrumente ale procesului decizional, putând oferi, pe de o parte, o imagine asupra structurilor întreprinderii care generează rezultate necorespunzătoare, iar pe de altă parte pot fi indicate acele componente ale întreprinderii care înregistrează rezultate favorabile.

Principalul scop al analizei economico-financiare este acela de a oferi o apreciere asupra situaţiei economice şi financiare a întreprinderii. Pe baza informaţiilor desprinse în urma analizei se pot defini noi strategii de menţinere şi dezvoltare a mediului specific întreprinderii. În sens general, finalitatea analizei economico-financiare constă în oferirea de informaţii atât celor din interiorul întreprinderii, cât şi a celor interesaţi din afara acesteia.

Rentabilitatea, ca indicator de referinţă în orientatrea decizilor strategice şi tactice, poate fi abordată din unghiuri diferite: economic, financiar, contabil.

Profitabilitatea sau rentabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a realiza profit în urma activităţilor pe care le desfăşoară. Prin urmare, analiza profitabilătăţii devine un segment de nivel înalt al analizei economico-financiare deoarece caracterizează întreaga activitate economico-financiară a întreprinderii, toate procesele pe care le desfăşoară întreprinderea precum şi toate funcţiile acesteia.

Informaţiile furnizate privind profitabilitatea întreprinderii sunt utile pentru a anticipa capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie cu ajutorul resurselor existente, aspect de care utilizatorii de informaţii contabile sunt interesaţi cu prioritate.

Noţiunea de rentabilitate este legată, în general cu cea de profit, reprezentând aptitudinea unei întreprinderi de a degaja un rezultat în unităţi monetare, această afirmaţie fiind completată de o altă afirmaţie care precizează, că scopul activităţii întreprinderii este obţinerea de profit, toate componentele acesteia acţionând în acest sens.

I.2. Conţinutul şi metodologia de calcul a indicatorilor

Soldurile intermediare de gestiune reprezintă un instrument de analiză a rentabilităţii, pe baza contabilităţii financiare, constituind, de asemenea, o variantă alternativă de prezentare a informaţiilor din contul de rezultate

Deşi, reglementările contabile în vigoare nu prevăd obligativitatea unui document de sinteză care să redea soldurile intermediare de gestiune, ne alăturăm punctelor de vedere conforme cu litera contabilă de a completa analiza conabilă a performanţei entităţii prin soldurile intermediare de gestiune care pun în evidenţă etapele formării rezultatului exerciţiului.

Pentru analiza performanţelor şi a rentabilităţii în cadrul unei societăţi comerciale, un rol important revine indicatorilor cuprinşi în tabloul soldurilor intermediare de gestiune, care se prezintă astfel:

a) Marja comercială este un indicator exenţial care reflectă performanţa activităţii de comercializare a mărfurilor. Acest indicator se referă atât la întreprinderile de comercializare a mărfurilor cât şi la cele producătoare pentru partea din activitate privind comercializarea mărfurilor. Pentru a spori valenţele informaţionale ale indicatorului este necesară detalierea lui pe mărfuri sau grupe de mărfuri şi pe pieţe de desfacere.

b) Producţia exerciţiului exprimă performanţa activităţii de producţie. Din punct de vedere financiar doar producţia vândută este generatoare de încasări monetare pentru întreprindere. Celelalte componente sunt doar potenţiale venituri generatoare de încasări monetare în perioada viitoare.

c) Valoarea adaugată exprimă crearea de valoare sau creşterea de valoare pe care o întreprindere o aduce bunurilor şi serviciilor provenite de la terţi permiţând măsurarea puterii economice a acesteia.

d) Excedentul brut de exploatare exprimă acumulare brută rezultată din activitatea de exploatate destinată menţinerii şi dezvoltării potenţialului productiv al întreprinderii, renumerării capitalurilor utilizate şi a statului.

e) Rezultatul exploatării măsoară rentabilitatea economică a activităţii normale a întreprinderii şi reprezintă, totodată, “ venitul ”din activitatea de exploatare pus raporturilor de capitaluri proprii şi împrumutate.

f) Rezultatul curent al exerciţiului măsoară rentabilitatea economică a activităţii normale şi curente a întreprinderii (exploatare şi financiară).

g) Rezultatul extraordinar exprimă profitul sau pierdere rezultat(ă) din evenimente extraordinare şi constituie o informaţie importantă îndeosebi pentru potenţialii investitori care pot evalua incidenţa acestor evenimente asupra întreprinderii.

h) Rezultatul net al exerciţiului exprimă rezultatul degajat de activitatea întreprinderii luată în totalitatea sa în cursul unui exerciţiu. El urmează să fie supus deciziei de repartizare, de către adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor, după caz.