Extras din proiect
Nevoia de modele alternative corporative care să integreaze misiunile financiare și sociale
Majoritatea oamenilor cred că forma corporativa dominanta se concentrează pe maximizarea profitului pentru acţionari în detrimentul altor părţi interesante, în special angajaţii, comunitatea în care activează şi mediul natural.
Chiar şi companiile mari care încearcă să introducă Responsabilitatea Socială Corporativă (RSC) în operaţiunile firmei se confrunta cu probleme privind capacitatea acestora de a urmări responsabilitatea socială profundă din cauza obligaţiilor fiduciare ale consiliului de administraţie.
Responsabilitatea Socială Corporativă
Conceptul de Responsabilitate Socială Corporativă se referă la modul în care companiile se pun de acord cu privire la valorile, misiunea şi comportamentul, aşteptările şi nevoile celor interesaţi: clienţi, acţionari, angajaţi, furnizori, comunităţi locale, autorităţi. Echilibrarea intereselor tuturor acestor categorii de public depinde de abilitatea companiei de a răspunde tuturor aşteptărilor şi de a aduce soluţii la problemele identificate. Acest proces este complex şi trebuie să se facă în mod organizat prin integrarea totală a conceptului de responsabilitate socială în sistemele de management ale companiei şi toate activităţile acesteia, în cultura organizaţională, în esenţa afacerii.
Howard Bower, considerat şi părintele „RSC” definea conceptul ca fiind: „obligaţiile oamenilor de afaceri de a urma acele politici, de a lua acele decizii, sau de a urma acele direcţii care sunt agreate în termeni de valori şi obiective de către societatea noastră.”
Practic, aceasta definiţie oferă trei principii fundamentale care pot fi asociate responsabilităţii sociale corporatiste:
• Este o acţiune voluntară a companiilor
• Comporta o abordare tridimensională: economică, socială şi de mediu
• Raportarea se face la grupurile de interes ale companiilor (ex: acţionarii)
În acest fel, sustenabilitatea (durabilitatea) cât şi responsabilitatea au fost reunite sub „umbrelă” responsabilităţii sociale a corporaţiilor, care a devenit în prezent o mişcare globală.
Prin Responsabilitatea Socială Corporativă, întreprinderile au posibilitatea de a integra în activităţile lor comerciale şi în interacţiunea cu factorii interesaţi, preocupări ale mediului înconjurător şi din domeniul social. Intrprinderile au posibilitatea de a înveşti în mediul înconjurător, în capitalul uman şi în relaţiile cu factorii implicaţi. Pentru a câştiga încrederea factorilor interesaţi, întreprinderea trebuie să se asigure că actiuniile sunt implementate în mod corespunzător.
După cum era de steptat, companiile multinaţionale au fost cele care au iniţiat acţiuni de responsabilitate socială, trecând treptat de la filantropie corporativă la proiecte de dezvoltare comunitară şi activităţi educaţionale sau de instruire. Dar pentru cea mai mare parte din organizaţii responsabilitatea socială este ceva ocazional, distanţat de afacerea lor principală şi aceasta din cauză că cel mai des înseamnă filantropie corporativă.
Motivele în virtutea cărora îşi asumă responsabilitatea socială sunt:
• Interese economice, respectiv: creşterea eficienţei şi sporirea profitului
• Păstrarea şi atragere forţei de munca calificate
• Reputaţia şi tradiţiile companiei
• Cultura de afaceri şi scopurile morale
Totuşi, majoritatea întreprinderilor care au responsabilitate socială înţeleg faptul că RSC nu este doar singură donaţie a banilor în cadrul unor acţiuni filantropice ci mai degrabă un stil aparte de a face business, un stil integrat în cultura întreprinderii la toate nivelele sale operaţionale şi prezent în orice moment. Un exemplu de inreprindere ce implementează RSC în afacerile sale este KPMG. Această întreprindere defineşte responsabilitatea să socială corporativa ca înţelegere a problemelor comunităţii din care face parte şi gestionarea impactului social al activităţii sale în paralel cu performanţa financiară. Prin aceasta se realizează sporirea valorii societăţii şi se reduce impactul negativ al activităţii acesteia.
Implicarea marilor companii în acţiuni filantropice poate aduce în unele cazuri beneficii importante din punct de vedere financiar pentru că un produs promovat şi social se vinde mult mai bine. Multe firme din SUA şi-au construit afaceri de succes prin donaţii generoase către comunitate pentru cauze umanitare.
Diferenţa dintre responsabilitate socială în companii şi filantropie este ca prima presupune dezvoltarea unei strategii de implicare în comunitate şi un parteneriat din care compania are la rândul său de câştigat.
Bibliografie
Burlea Şchiopu A. (2007) Responsabilitatea Socială a Întreprinderii, Craiova, Editura Universitară Craiova
Burlea Şchiopu A. (2009) De la responsabilitate socială a întreprinderii la responsabilitate socială Deschisă, Craiova, Editura SITECH
Brişcaru A. (2012) Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativa, Iaşi, Editura Institutul European
Cristache N., Susanu I. O. (2010) Responsabilitate Socială Corporatistă, Galați, Editura Galaţi University Press
Filip R., Imandi I. E. (2008) Etică şi responsabilitate socială corporativă în afacerile internaţionale, Bucureşti, Editura Economică
Iamandi I. E. (2010) Responsabilitatea socială corporativă în companiile multinaţionale, Bucureşti, Editura Economică
Kotler P., Lee N. (2005) Corporate Social Responsability, New Jersey
Malani A. and Posner E. (2006) The Case for For- Profit Charities
Oprea L. (2005) Responsabilitatea Socială Corporatista, Bucureşti, Editura Tritonic
Stancu A.(2012) Marketing şi responsabilitate socială, Bucureşti, Editura ASE
Preview document
Conținut arhivă zip
- Aparitia unor Noi Forme Corporative - Raportare Integrata.docx