Blocajul Financiar

Cauze

Platile restante în economia nationala

(punct de plecare al blocajului financiar)

Blocajul financiar nu este o noutate, a existat si înainte de 1989, exista si acum.

Cauzele blocajului financiar sunt multiple , dar analistii le-au ordonat, pe primul loc fiind considerat a fi sistemul de a lucra pe stoc, produsele fiind transferate, din ratiuni pur contabile, de la o întreprindere la alta. A doua "vinovatå" este lipsa de disciplinå financiarå, din partea întreprinderilor care nu si-au achitat ani de-a rândul datoriile; acestea nu numai cå nu au fost niciodatå penalizate, dar multe dintre ele au fost chiar subventionate de stat pentru a-si acoperi pierderile - aceasta într-o totalå discordantå cu un mecanism economic sånåtos. În al treilea rând, sunt acuzate incompetenta si indolenta unor contabili, iar tuturor acestor fenomene le pune capac coruptia, care a viciat total relatiile economico-comerciale dintre aproape toate întreprinderile. Necesitåtile economice au degenerat în relatii de tip mafiot, în care compensårile devin afaceri personale. În acest context, este de la sine înteles cå arieratele au crescut constiincios si tenace: dacå în '90 acestea atingeau nivelul a 1000 miliarde lei, curba a fost tot mai ascendentå, adåugându-se câte un miliard anual, pânå în 1993. Din acest an, înså, arieratele au crescut cu 3000 de miliarde în '94, pentru ca în '96 så atingå frumoasa cifrå de peste 27.000 miliarde lei. Iar, culmea o prezintå cifrele calculate la nivelul anului anului 1999 care se împåuneazå cu blocaj financiar de circa 80.000 miliarde lei.

Nici o economie, oricât de dezvoltata ar fi, nu scapa de întârzierile la plata ale diferitelor firme.

Datoriile acumulate de întreprinderi la bugetul de stat si cel al asigurårilor sociale, datoriile la båncile comerciale, precum si datoriile reciproce dintre întreprinderi îsi pun anatema asupra a tot ceea ce mai suflå în industrie. Întreprinderile sunt decapitalizate si nu au capital de lucru. Mai recent, dupå atâtea "plase" pe care le-au luat båncile comerciale din partea majoritåtii întreprinderilor care îsi supraevaluau patrimoniul, acestea si-au închis gurile pungii, iar singurele "credite" la care agentii economici mai au acces constau, culmea, tocmai în neplata datoriilor cåtre buget si asigurårile sociale. Desigur, este o manevrå disperatå care genereazå efecte în lant - bugetul scåzut, iar institutiile bugetare - sånåtatea, armata, învåtåmântul etc ajunse si ele în pragul dezastrului. Locul doi în neplata datoriilor îl ocupå regiile furnizoare de energie electricå si gaze care, la rândul lor, sunt si hulite, si neplåtite, dar si neplåtitoare. Ani de-a rândul, Renel a fost acuzat de întreaga industrie cå a sabotat productia si competitivitatea româneascå prin preturile prohibite la energie. Dar, tot ani de-a rândul, industria nu prea si-a achitat facturile la energie, Renel devenind unul din pilonii importanti în stimularea blocajului. În 1999, Conel avea de încasat facturi de peste 1.700 miliarde lei - dintre care numai de la Sidex 800 miliarde lei, dar avea si de plåtit circa 1.500 miliarde lei cåtre Romgaz si Petrom.

Deci, cercul blocajului este rotund si foarte vicios. Cert este cå procesul economic românesc este profund afectat, majoritatea întreprinderilor luptând, de ani de zile, nu cu strategia de dezvoltare si restructurarea, intentii råmase doar în "înscrisuri", ci cu plata salariilor cåtre proprii angajati care, desi simt cå muncesc cam fårå spor, mai sunt si tot timpul pusi pe grevå. Concomitent cu aceste acumulåri negative pe umerii industriei, este evident cå nici inflatia nu mai poate fi tinutå sub control. În atare situatie, analistii economici, managerii si chiar liderii sindicali au cerut måsuri drastice de stopare a blocajului financiar, de pretutindeni venind solutii. Printre primele au fost ale cabinetului Våcåroiu în anii '92-96, care au constat în acordarea de subventii din partea statului pentru acoperirea arieratelor. Rezultatul acelor decizii îl cunoastem cu totii. Blocajul a prins retele de zeci si chiar sute de întreprinderi din economia realå. În toatå aceastå abramburealå, se pare cå, totusi, "metoda compensårilor" a mai adus