Calculația costului unitar prin metoda direct-costing

CAPITOLUL I

METODA DIRECT- COSTING NOTIUNI TEORETICE

1 1 Costurile – cadru conceptual

Conceptiile referitoare la cost, au evoluat de-a lungul timpului Gh Popescu apreciaza ca Adam Smith punea “semnul egalitatii între valoare si costul productiei, incluzând profitul si renta între elementele costului” Costul era identificat cu pretul natural (real) al bunului “Acest pret natural corespunde în realitate în acceptiunea sa, costului de productie” “Marfa este în acest caz vânduta exact cu cât valoreaza sau cu cât l-a costat în realitate pe acela care o aduce pe

piata” Dupa opinia sa, pretul real al fiecarui bun, ceea ce îl costa realmente pe persona care are nevoie sa-l achizitioneze este echivalentul grijii si al pretentiei care i-au trebuit pentru a-l achizitiona” D Popescu considera ca A Smith este izbit de perpetua mobilitate a preturilor lamarfuri Acestuia “i se pare imposibil ca aceste fluctuatii perpetue – “pretul pietei ”- sa reflectevaloarea adevarata a marfii, care nu ar putea sa varieze atât de usor dintr-un moment sau altul sau dintr-un loc în altul prin concurenta si tocmeala “schimbistilor” Astfel, sub mobilitatea

preturilor pietei trebuie gasit pretul “real”, “natural” al marfii respectiveEste practic vorba de a descoperi ceva stabil, constant, sub învelisul oscilatiei preturilor Cea dintâi ipoteza pe care o emite A Smith astfel este ca valoarea adevarata – pretul “real” – al unei marfuri este determinata de munca depusa pentru producerea eiA Smith, elaboreaza teoria “avantajului absolut în comertul international” Acesta sustinea faptul ca fiecare natiune “urmeaza sa se specializeze în productia si exportul bunurilor pentru care are cei mai abundenti factori de productie – naturali sau dobânditi – si pe care le obtine cu costurile de productie cele mai mici”

În lucrarea „Istoria gândirii economice din antichitate pâna la sfârsitul secolului al XX-lea”D Popescu afirma ca J B Say este cel care “recunoaste deschis rolul hotarâtor al costurilor de productie în formarea valorii marfurilor” Elementele obiective fundamentale în functie de care are loc formarea valorii sunt: utilitatea si cheltuielile de productie

În conceptia lui J B Say, cheltuielile de productie limiteaza întinderea cererii Cerereacare costa prea mult se opreste

Costul este “acea parte care îl costa pe întreprinzator producerea bunului respectiv si care se masoara prin cheltuieli cu capitalul constant, si cu capitalul variabil”

Analiza neoclasica a costurilor face distinctie între “costuri fixe” si “costurile variabile” Tot atunci se introduce si notiune de cost marginal

I Moga largeste oarecum orizontul de definire a costurilor de productie ca sistem, prin

raportarea lor la un interval de timp si spatiu Costurile de productie – spune acesta – constituie“un sistem de raporturi si legaturi în productia de bunuri si de circulatie a marfurilor care au loc între agentii economici, într-un anumit interval si spatiu dat”

Din cele prezentate pâna acum dar si din ceea ce se întâlneste în literatura de specialitate,

referitor la conceptul de cost de productie, se pot desprinde unele concluzii si anume:

costul de productie este abordat de pe doua mari pozitii:

- cea a practicianului si cea a teoreticianului;în viziunea teoreticianului, costul de productie este privit în general, ca o expresie monetara a consumului de resurse necesare obtinerii de bunuri si servicii destinate vânzarii pe piata, fara aavea în vedere faptul ca pentru cuantificarea acestuia este necesara aplicarea unei anumite metodologii;

- în viziunea practicianului, dimpotriva, costul de productie nu trebuie abordat la modul

general, ca pe un consum în expresie baneasca a factorilor de productie, ci ca pe un mod degrupare sau regrupare a cheltuielilor de productie Din acest punct de vedere, costul este determinat (calculat) pe baza unei munci laborioase si foarte riguroase;

- costul este considerat drept categorie economica;

- costul este un indicator de exprimare a eficientei economice;