Cercetare privind utilizatorii informației contabile

I. INTRODUCERE DIN SURSE BIBLIOGRAFICE

Relaţiile întreprinderii cu mediul în care aceasa îşi desfăşoară activitatea generează nevoia de informaţii a căror satisfacere implică producerea de informaţii obiective şi relevante. Producerea informaţiilor financiar-contabile este un process ce se desfăşoară în mod organizat în cadrul sistemului informaţional contabil al întreprinderilor.Profesionalistii contabili sunt cei chemaţi să asigure producerea doar a acelor informaţii care răspund cel mai bine cererii diferiţilor utilizatori.

Literatura de specialitate ne pune la dispoziţie puncte de vedere diferite în ceea ce priveşte categoriile de utilizatori ai informaţiei contabile şi ierarhizarea acestora. Pe plan naţional profesorul C.G.Demetrescu a fost printre primii cercetători care în lucrarea “Contabilitatea este sau nu ştiinţă”(1947) a adus în centrul atenţiei utilizatorii de informaţii contabile şi nevoile lor de informare.”Contabilitatea este utilă prin serviciile pe care le adduce unei varietăţi de subiecte interesate,între care menţionăm:proprietarul întreprinderii, persoanele care lucrează cu întreprinderea, statul şi autorităţile publice, personalul întreprinderii”.

De-a lungul timpului, numărul potenţialilor utilizatori a crescut considerabil, aceasta determinând exercitarea unei presiuni din ce în ce mai puternice pe linia publicării informaiilor financiar contabile.

Utilizând drept criteriu de clasificare poziţia lor vizavi de întreprindere, utilizatorii informaţiilor contabile pot fi :

Ø Utilizatori interni, reprezentaţi de manageri şi administrator, ce au un statut privilegiat determiant de dublul rol pe care îl au(pe de o parte, de responsabili ai sistemulu de informare şi , pe de altă parte de beneficiari ai informaţiei produse). Acestora le revine obligaţia asigurării unei coerente între informaţiile publicate şi cele suplimentare de care dispun.

Ø Utilizatori externi. Caracteristic pentru această categorie de utilizatori este eterogenitatea. Aici includ acţionarii sau asociaţii, creditorii, salariaţii etc.

Utilizatorii folosesc situaţiile financiare pt a-şi satisface o parte din diversele lor necesităţi de informaţii astfel:

Managerii reprezintă principala categorie de utilizatori interni ai informaţiilor finaciar contabile. Cu toate acestea, în ierahia utilizatorilor, locul acestora este de ‘unul pe planul doi’ . În procesul managerial, conducerea întreprinderii are multiple nevoi informaţionale legate de : analiza costurilor, planificare, formularea raţionamentelor decizionale, analiza folosirii resurselor, analiza abaterilor şi posibilitatea de corectare a acestora. Managerii interprinderilor sunt interesaţi şi de informaţiile cuprinse în situaţiile financiare chiar dacă au acces la informaţii financiare şi de gestiune suplimentare care ajută la înfăptuirea proceselor de planificare luarea deciziilor şi de control. Conducerea are capacitatea de a determina forma şi conţinutul unor astfel de informaţii suplimentare pt a satisface propriile necesităţi. Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de IASC precizează că situaţiile financiare publicate se bazează pe informaţiile utilizate de conducere despre poziţia financiară rezultatele şi modificările poziţiei financiare a interprinderii.

Investitorii, în calitatea lor de ofertanţi de capital şi consultanţii lor, sunt preocupaţi de riscul inerent tranzacţiilor şi de beneficiul adus de investiţiile lor. Ei au nevoie de informaţii pentru a decide dacă trebuie să cumpere sau să vândă. Acţionarii sunt interesaţi şi de informaţiile care le permit să evalueze capacitatea interprinderii de a plăti dividente. Având ca punct de plecare faptul că investitorii preferă să se asocieze unor societăţi cu un management eficient, în scopul inbunatatirii dialogului permanent cu investitorii, marile companii occidentale au întreprins o serie de maduri, precum :facilitarea accesului investitorilor la informaţiile ce vizează întreprinderea, eliminarea practicilor discriminatorii faţă de unii acţionari comparativ cu alţii, oferirea de informaţii relevante unor grupuri specifice de investitori. Întreprinderile din România , aflate încă în căutarea competitivităţii, trebuie să manifeste receptivitatea la bunele practici contabile ale lumii.

Creditorii financiari sunt o categorie importantă de utilizatori ai informaţie contabile, fiind reprezentată de mai multe grupuri de ‘creantieri’, cele mai importate fiind furnizorii şi bancherii. Aceştia sunt interesaţi de informaţiile care le permit să determine dacă împrumuturile acordate şi dobânzile aferente vor fi rambursate la scadenţă. Furnizorii şi alţi creditori comerciali sunt interesaţi de informaţiile care le permit să determine dacă sumele care le sunt datorate, vor fi plătite la scadenţă. Creditorii comerciali sunt probabil interesaţi de o interprindere pe o perioadă mai scurtă decât creditorii numai dacă nu sunt dependenţi de continuarea activităţii interprinderii că principalul client.

Analiştii financiari sunt specialiştii care preiau informaţia brută şi o transformă într-un alt tip de informaţie, noua informaţiei reflectând abilitatea lor de pătrundere a sensului, de sintezizare şi interpretare a ‘materiei prime’. Aceştia utilizează informaţia contabilă în scopul previzionării perspectivelor de creştere a întreprinderii şi identificării factorilor care influenţează poziţia firmei pe piaţă.

Angajaţii. Personalul angajat şi grupurile lor reprezentative sunt interesate de informaţii care creează condiţiile unui acces mai puternic în ceea ce priveşte influenţarea destinelor întreprinderii, cât şi de cele care pot susţine unele solicitări de creşteri de natura salarială cu ocazia negocierilor purtate cu patronatul. Aceştia sunt interesaţi de informaţiile care să le permită să evalueze capacitatea interprinderii de a oferii salarii, pensii şi alte avantaje.

Clienţii sunt interesaţi de informaţii despre continuitatea activităţii unei interprinderi în special atunci când au o colaborare pe termen lung cu interprinderea respectivă sau sunt dependeti de ea.

Statul şi instituţiile sale sunt interesate de alocarea resurselor şi implicit de activitatea interprinderilor. Aceştia solicită informaţii şi pentru a reglementa activitatea interprinderilor , pentru a determina politica fiscală şi ca bază pt calculul venitului naţional şi al altor indicatori statistici similari.

Publicul. Interprinderile influenţează publicul într-o varietate de moduri. De exemplu, interprinderile pot avea o contribuţie substanţială la economia locală în multe moduri având în vedere numărul de angajaţi şi colaborarea cu furnizorii locali. Situaţiile financiare pot ajuta publicul prin oferirea de informaţii despre evoluţia recentă şi tendinţele legate de prosperitatea interprinderii şi a sferei activitatiilor acesteia.